Jurnalul botosanenilor Publicatiile Jurnalul Online Jurnalul Dimineata Botosanilor

   

Evenimente
Politică
Cultură
Anunţuri
Fapt divers
Învăţământ
Sănătate
Administraţie
Ştiri agenţii
Horoscop
Umor
Pamflet
Lumea lu' Rotundu
Presa'n gura lu' Rotundu


Număr accesări
Astăzi:
15051
De la 07 Ianuarie 2003
122875118

La pensiunea lui Văcăroiu

  • 13 August 2010, 23:00

Imediat ce s-a hotărât ca redacţia să plece în vacanţa de vară, mi-am făcut bagajul şi am pornit spore Sărata Monteoru, o staţiune aflată în apropiere de oraşul Buzău, situată într-o zonă împrejmuită din toate părţile de dealurile subcarpatice.
La Monteoru am mai fost cu ani în urmă şi mi-a plăcut liniştea care o domină, dar mai ales ştrandul public în care apa sărată, ieşită din pământ, nu te lasă să te afunzi, aruncându-te la suprafaţă. Tânjeam după linişte, băi şi mult soare, iar Monteoru mi le oferea pe toate trei. Să mai adaug faptul că sora, buzoiancă de vreo 40 de ani, m-a informat că staţiunea a trecut în cea mai mare parte în proprietatea lui Nicolae Văcăroiu, care a investit şi i-a modificat radical condiţiile de cazare, masă şi baie.
Nici cu trenul nu m-am deplasat de mulţi ani. Aşa că mi-am cumpărat bilet la clasa I-a, bilet care m-a costat 100 de lei, deşi la autobuz m-ar fi costat numai 50 lei şi aş fi ajuns mai repede. Nefiind nici o grabă, am optat pentru tren, mai ales că poţi să te ridici de pe scaun, să te mişti când vrei, să priveşti la cei care urcă şi coboară.
În gară am rămas surprins să constat că vagoanele nu mai sunt cele ştiute. În locul vagoanelor vechi, compartimentate, am urcat într-un vagon de tip nou, cu siluetă elegantă, cu saloane în care scaunele sunt frumos rânduite. Şi numerotarea locurilor este alta. Numărul locului stă lipit sus, sub locul de aşezare a bagajelor. Mi-am găsit locul, m-am aşezat, am răsuflat uşurat şi am aşteptat răbdător să pornească trenul.
A pornit, dar un şuierat enervant pătrundea în vagon, creându-mi o stare de nervozitate. A venit controloarea, o fătucă simpatică, şi mi-a cerut să-i prezint biletul. Am întrebat-o ce anume şuieră aşa enervant. Aşa am aflat că vagonul are sisteme automate de închidere şi deschidere a uşilor. Locomotiva nefiind electrică, nu se putea controla sistemele automatizate. Abia de la Vereşti, când se va conecta locomotiva electrică, problema va fi rezolvată. Chiar aşa s-a şi întâmplat. Dar distracţia avea să fie alta.
În gara Paşcani, doi călători înjurau de mama focului. Nu puteau deschide uşa de la vagon. Ţipau că cineva a furat clanţa. Controloarea a venit în fuga mare şi le-a deschis uşa. Fiind vorba de un sistem automat de deschidere şi închidere a uşilor, trebuia apăsat pe butonul verde, destul de mare şi voluminos şi aflat la vedere, lângă uşă. Dar când nu ştii sau nu eşti familiarizat cu noua tehnică, este mai uşor să-i înjuri pe cei de la CFR.
La poza
La Roman altă dandana. Două ţărănci, care au trecut prin vagonul de clasa I-a voiau să coboare. Aceeaşi problemă. Uşa buclucaşă n-avea clanţă de deschidere, aşa cum erau ele obişnuite cu vagoanele vechi. Aşa că s-au pus pe ţipat că rămân în tren. De afară, cei care voiau să urce, ţipau să deschidă odată uşa, că ei n-au mâner. Din nou controloarea a dat fuga şi a i-a scos din încurcătură.
Bacăul ne-a oferit un alt spectacol. Au urcat mai multe persoane, cu faţă de şmecheraşi de ţară, cu muşchi puternici dar cu mintea plumbuită. Tipul a dat să intre în compartiment, dar uşa se deschidea numai la reacţia celulei fotoelectrice. Omul a prins zdravăn de marginea uşii şi a început să tragă. Când s-a întredeschis, a luat mâna şi a încercat să se strecoare în vagon. Dar uşa s-a închis şi l-a prins la mijloc. Voinicelul a scrâşnit de durere şi s-a retras. Fiind în faţa celulei, uşa s-a deschis singură. Voinicelul privea la deschizătură, dar nu îndrăznea să intre. Când s-a hotărât, uşa s-a închis automat şi l-a prins din nou. De data aceasta voinicelul a scos o înjurătură ciobănească şi împins din spate de ceilalţi a scăpat din menghina uşii şi a căzut în salon, cât era de lung, în hohotele a două piţipoance. Voinicelul s-a ridicat repede şi a dispărut în capătul celălalt de vagon.
Până la Buzău fazele s-au mai repetat, dar nu mai aveau haz. La Buzău m-a aşteptat sora şi m-a dus la Monteoru. Pentru că nici ea nu ştia cu exactitate care este pensiunea lui Văcăroiu, am nimerit la una a sindicatelor. N-aveau locuri dar nici n-au vrut să-mi spună care este pensiunea lui Văcăroiu. Cică au auzit că ar avea, dar nu ştiu pe unde. Următoarea pensiune era a celebrei Teo Trandafir. Când am aflat ce tarife de cazare practică, am ieşit val-vârtej în stradă. Cum sora era derutată, am aplicat strategia mea. Prima persoană care mi s-a părut a fi localnică am întrebat-o unde are pensiune Văcăroiu.
- În spatele dumneavoastră, răspunse localnica.
Am privit în spate, dar era un parc. Privind mai atent printre pomi, am zărit şi ceva ce semăna a clădire. M-am îndreptat spre acel loc şi n-am greşit.
Două blocuri proaspăt renovate aşteptau oaspeţii. Numai că aceştia întârziau să apară. Când am păşit la recepţie, am produs mare bucurie. Trei fete m-au preluat, prezentându-mi ofertele. Am ales să dau 570 lei pe şase zile de cazare, trei mese pe zi şi intrare gratuită la bazinul de înot. Inconvenientul era că urma să mai stau cu cineva în cameră. Vreme de pozade şase zile nu m-a deranjat nimeni, pentru că în cele două blocuri de cazare eram vreo opt persoane, nici măcar câte unul pe etaj. Mâncarea bună, multă şi gustoasă. Mai intrau în preţ şi trei proceduri de tratament, la care am renunţat că eu voiam să înot la bazin nu să stau în apă sărată şi fierbinte, până la brâu.
M-am cazat şi am primit tichetul de staţiune care îmi asigura intrare gratuită pe întreg domeniul lui Văcăroiu. M-am dus puşcă la bazin, dornic de a face baie. La poartă, când au văzut că am tichet, tăietorii de bilete m-au primit respectuos. Eram cineva! Dealtfel, cât am stat cele şase zile, m-au primit cu onoruri ori de câte ori veneam la bazin. Dacă n-aş fi avut tichet de staţiune, aş fi plătit la fiecare intrare 10 lei.
În staţiune m-am simţit excelent. Am dormit, m-am îmbăiat, am mâncat, am vizitat împrejurimile, printre care şi unica mină de petrol din Europa. Graţie surorii, am ajuns şi la vulcanii noroioşi de la Moreni. Nu văzusem aceşti vulcani şi mi-i imaginam cu totul altfel de cum arată. Vulcanii sunt situaţi la vreo 40 km de Buzău, într-o zonă deluroasă. Dealurile sunt ca nişte oi uriaşe, care s-au ghemuit să doarmă. Sunt despădurite, dar acoperite integral cu un covor de iarbă. Arată extraordinar.
În acest spaţiu plin de verdeaţă şi cu dealuri molcome , brusc îţi apare în faţa ochilor un peisaj selenar. O suprafaţă de vreun kilometru pătrat este pur şi simplu lipsită de orice urmă de viaţă. Din loc în loc, din conuri de numai câţiva centimetri înălţime, izbucnesc bule de gaz, făcând nămolul din ele să bolborosească. Deşi gazele sunt otrăvitoare, nu sunt periculoase omului.
Am fotografiat şi filmat această minune a naturii şi m-am dus spre satul natal al Elenei Udrea, Pleşcoi, pentru a găsi şi cumpăra celebrii cârnaţi. Într-adevăr, cârnaţii sunt extrem de condimentaţi, sunt numai din carne de porc, oaie sau vită. După ce sunt umpluţi, cârnaţii se usucă natural şi se dau la fum rece, nefiind fierţi sau pripiţi la fum cald. Şi babicul, un fel de ghiuden de-al nostru, este extraordinar la gust şi condimentat de-ţi ia gura foc.
Am plecat de la Monteoru împăcat în suflet, pentru că am petrecut şase zile cum de mulţi ani nu mi s-a mai întâmplat să petrec. Despre bătrânul social-democrat Nicolae Văcăroi numai vorbe de bine şi mulţumiri. Condiţii excelente la preţuri mai mult decât acceptabile. Păcat că duce lipsă de clienţi. Criza economică, bat-o bogăţia!
Ioan Rotund


Drepturile de autor sunt rezervate proprietarului de domeniu. Responsabilitatea pentru eventualele consecinte juridice generate de copierea, multiplicarea si difuzarea textelor si fotografiilor de pe acest site revine persoanei in cauza.

Două grenade descoperite la Durneşti
Neglijenţa a aprins două gospodării în câteva ore
Bancul zilei: Taurii
Horoscop
Program Tv SOMAX, sâmbătă 14 august şi duminică 15 august
Festival Romanesc in Auckland
Traian Băsescu atenţionează opoziţia
s-ar putea sa va reuseasca motiunea si sa va chem la guvernare
O femeie din Philadelphia, condamnata la 21 de ani de arest la domiciliu
Traian Basescu glumeste cu lucruri foarte importante, cum ar fi guvernarea tarii
Românul şi o posibilă sursă de finanţare
Aviz amatorilor...efective sporite de jandarmi în acest week-end
Luptă strânsă pentru şefia Consiliului Judeţean al PSD Botoşani
Materialele de construcţie promise de Guvern n-au ajuns încă la Dorohoi
Doctorul Ovidiu Mimor pus în funcţie de vecinul de la Putna
cel puţin aşa susţine liderul PNL, Florin Ţurcanu
„Ţâbuleac este de o perversitate maximă”,
a constatat şeful liberalilor botoşăneni
Cei din sănătate au primit prima leafă dijmuită cu 25%
Cadrele didactice se simt jignite de preşedintele ţării
Şi Primăria Botoşani împarte funcţii de director de spital
Spitalul judeţean ar vrea să scape de datorii dar nu poate
Micuţul pervers graţios
Jurnalul de Dimineaţă

Blogul lui Rotundu
Arhivă


Ultimele articole de pe blog