Sincer să fiu, mi-a plăcut poezia sa nu numai prin faptul că radiază un talent deosebit de a surprinde ipostazele pline de ridicol şi umor, fie ele şi din viaţa unor personalităţi de seamă, ci şi pentru că din ea, printre accentele de fină ironie răzbate multă cultură generală, probabil adunată în multe zeci de ani de lectură.
Desigur, în perioada postdecembristă, cel puţin în Botoşani, au apărut o puzderie de poeţi. Numai că poezia lor este una snoabă, lipsită de stări emoţionale şi, ca să scape de povara grea a gramaticii limbii române, aceşti poeţi scriu o poezie care nu implică semne şi reguli gramaticale. Iar pentru a-şi ascunde lipsa de cultură generală şi de talent, aceşti poeţi folosesc o rimă albă, asociind cuvinte fără sens şi logică.
Am să vă dau şi un exemplu. Citeam într-un volum de poezie a unui poet local, printre alte inepţii pe care eu le-aş numi „licenţe poetice ale inculturii” şi versul „Patru – doi, poartă-n casă”.
Ce fel de stări emoţionale îţi poate trezi un astfel de vers? Nici o stare cititorului, doar adversarului de table, că fiind poartă-n casă, adversarul rămâne cu pulurile afară şi poate pierde linia şi lua un marţ care să-l coste ceva părăluţe, dacă joacă pe bani.
Dorel Gaftoneanu nu face parte din această pleiadă de poeţi de duzină. El scrie o poezie ritmată şi rimată cu viersuri din care răzbat răzbat nuanţe ce-ţi înfăţişează personalităţile cunoscute ale vieţii noastre culturale, ştiinţifice şi politice într-o lumină nouă, nesesizată până la a lectura acestor poezii.
Talentul şi impresionanta cultură generală a poetului Dorel Gaftoneanu a impresionat juriile din ţară, pe unde a participat la concursurile literare „fără limită de vârstă” cum singur a recunoscut.
Aşa se face că la un concurs internaţional de poezie organizat anul acesta la Orşova a primit premiul cel mare. A mai primit premii la Târgovişte, Ocnele Mari etc, în total şase premii numai în decursul acestui an. Nu am ştiinţă să fie vreun alt poet botoşănean care să fi adunat atâtea premii într-un an de zile. Şi anul nu s-a sfârşit încă, fiind loc şi de alte premii!
Poetul Dorel Gaftoneanu nu este cunoscut acasă la el, în Botoşani, dar este cunoscut şi apreciat în ţară. Prin Botoşani este greu să răzbaţi, mai ales dacă ai talent, pentru că vei fi copleşit de huiduiala puzderiei de poeţi lipsiţi de valoare.
Poeţii şi scriitorii botoşăneni s-au grupat în tabere, strânşi în jurul a câte unui lider care pozează în mare şi valoros poet ori scriitor. Aceste tabere se adună, se laudă şi se premiază între ele, ţipând în cor la cel care ar îndrăzni să le conteste talentul.
Dar, ca cititori, noi avem dreptul să alegem între maculatura de raft sau de magazie a librăriilor şi creaţiile literare cu adevărat valoroase. Căci aceşti impostori ai prozei şi poeziei nu pot dispune de banii noştri, adică nu ne pot obliga să le cumpărăm maculatura.
În ce-l priveşte pe Dorel Gaftoneanu, deşi debutează la o vârstă târzie, mă bucur că am prilejul de a-l prezenta botoşănenilor. De aceea am considerat că personalitatea sa poate deveni un erou pozitiv în emisiunea televizată Lumea lu’ Rotundu, o lume atât de plină de păcate.
Ioan Rotundu
P.S. – Vizionaţi reportajul de mai jos.