Preşedintele Băsescu, în mai multe rânduri, a arătat cu degetul spre Justiţia română, care colcăie de judecători corupţi. Sub acest aspect, preşedintele are perfectă dreptate. Iar în susţinerea afirmaţiilor sale este şi cazul de faţă.
Un bucureştean cu numele de Adrian Mihalcea, inginer cu veleităţi de profesor universitar, a revendicat clădirea în care, până de curând, a funcţionat Secţia de etnografie a Muzeului Judeţean Botoşani. Fără a face dovada cu documente din care să reiasă indubitabil dreptul său de proprietate asupra clădirii, cu toată oponenţa înverşunată a Consiliului Judeţean Botoşani, proprietarul de drept al imobilului, s-au găsit nişte judecători care să-l facă pe Mihalcea proprietar. Şi aceasta, după ce mai întâi, tot judecătorii, au obligat statul român, prin Ministerul de Finanţe, să-i plătească acestui contravaloarea clădirii. Cum a fost posibil aşa ceva? Suntem în România, ţara tuturor posibilităţilor.
Pentru a afla substratul acestor procese, am stat de vorbă cu actualul director al Muzeului Judeţean Botoşani, Lucica Pârvan, cu şefa Secţiei de etnografie Steliana Băltuţă, cu Constantin Conţac, fostul preşedinte al Consiliului Judeţean Botoşani, cu secretarul Consiliului judeţean Marcel Stelică Bejenariu, dar şi cu primarul Cătălin Flutur. Iată filmul investigaţiilor.
Povestea imobilului
Clădirea în care a funcţionat Secţia de etnografie a Muzeului Judeţean Botoşani, amplasată discret între blocurile de pe Pietonalul Unirii, a fost proprietatea Alexandrinei Saint George. Pentru că proprietara abandonase clădirea şi nu mai plătise impozitele legale, Primăria Botoşani a chemat-o în judecată. Citată legal, proprietara nu s-a prezentat la nici un proces. Primăria a câştigat procesul, iar în contul datoriei a preluat clădirea. Era anul 1945. Aşadar, acest imobil n-a fost confiscat de către regimul comunist şi nu făcea obiectul vreunei despăgubiri în bani sau al restituirii în natură, naţionalizarea caselor intervenind ceva mai târziu.
Cu toate acestea, în 1997 apare un pretins proprietar al clădirii în persoana bucureşteanului Adrian Mihalcea, inginer pensionar dar şi cu ore de predare la o facultate. În baza Legii 112/1995 Legea caselor naţionalizate, depune cerere la Comisia de aplicare a acestei legi din cadrul Consiliului Judeţean Botoşani prin care solicită despăgubirile financiare stabilite prin acest cadru juridic.
Şi totuşi, judecătorii i-au dat banii!
Prin Hotărârea nr. 224/20 martie 1997, Comisia din cadrul CJ respinge cererea de despăgubiri a lu8i Adrian Mihalcea, pe motiv că acesta n-a făcut dovada dreptului de proprietate. Mihalcea nu se lasă învins. Sunt voci care susţin că un ajutor consistent l-ar fi primit din partea fostului prefect Alexandru Simionovici. N-am găsit dovezi în acest sens. În schimb, Judecătoria Botoşani, căreia i s-a adresat Mihalcea, prin sentinţa nr. 11978/2 noiembrie 2001, obligă statul român, prin Ministerul de Finanţe, să-i plătească suma de 715 milioane lei, valoarea la care a fost evaluată clădirea.
Consiliul Judeţean botoşani, care a susţinut tot timpul că nu Mihalcea este proprietarul imobilului, a declarat apel. Tribunalul Botoşani, prin decizia 181/1 martie 2202, menţine obligativitatea despăgubirii. Curios, deşi mai exista calea recursului, nici CJ Botoşani, nici Direcţia Finanţelor ca reprezentantă a statului român, n-au uzat de această cale de atac.
Şi mai curios, deşi judecătorii prevăzuseră în dispozitivul sentinţei că orice întârziere la plată va fi penalizată, de la Direcţia Finanţelor nu se face plata.
Mihalcea îşi primeşte banii abia în 22 septembrie 2005, prin Ordinul de plată nr. 1082. Numai că suma nu mai este 715 milioane de lei, ci 1,73 miliarde, adică de două ori şi jumătate mai mult. Normal ar fi fost ca cineva să răspundă pentru neplata sumei în timpul oportun şi a lăsat să se adune penalizări la aşa o sumă de mare. N-a fost nimeni întrebat. Actualul director al Direcţiei de Finanţe, Radu Ţurcanu, mi-a declarat că plata s-a făcut în perioada când director era Gheorghe Sorescu, în prezent inspector guvernamental.
În paralel cu acţiunea juridică de obţinere a despăgubirilor băneşti, Mihalcea a mai introdus şi o acţiune juridică în revendicare. Cerea judecătorilor să-i restituie clădirea. (Va urma Ioan Rotundu)