Cea mai mare sumă cu titlu de despăgubiri din istoria judeţului

De mai bine de şapte ani, un tehnician veterinar, pe nume Petru Crîşmaru (43 ani)(foto1), fost viceprimar al localităţii Frumuşica în două legislaturi, este purtat pe drumuri şi prin sălile tribunalelor de un fost inginer agricol, Gheorghe Blănaru, care, sub pretextul că ar fi suferit o pierdere materială, substanţială doar în imaginaţia sa, încearcă să stoarcă de la el cât mai mulţi bani. Măcinat de procese care parcă nu se mai termină, sătul de atâta cheltuială şi timp pierdut, tehnicianul s-a văzut recent pus în umilitoare postură de a fi primit una dintre cele mai drastice sancţiuni financiare aplicate vreodată de Judecătoria Botoşani: un an de închisoare (cu suspendare) şi despăgubiri de 1,1 miliarde lei vechi, pentru o faptă faţă de care alte instanţe anterioare au decis neînceperea urmăririi penale şi scoaterea sa de sub orice învinuire. Ajuns la limita rezistenţei, disperat din cauza situaţiei în care a fost pus deşi nu se simte vinovat cu nimic, Petru Crîşmaru s-a dresat redacţiei noastre, solicitându-ne mediatizarea dosarului său, “pentru ca prin dumneavoastră să afle întreaga ţară cam ce ticăloşii se fac în judeţul Botoşani” . Prologul conflictului datează încă din anul 1991, când fostul director al Asociaţiei Economice Intercooperatiste (AEI) viti-pomicolă Frumuşica, inginerul Gheorghe Blănaru, permite privatizarea societăţii şi împărţirea ei în şase societăţi, fiecare condusă de unul dintre foştii specialişti ai instituţiei. Având o suprafaţă de 25 de hectare, via fostei societăţi, cea care va cauza peste ani scandalul prelungit până în zilele noastre, nu a fost trecută la nici o societate, rămânând în administrarea comisiei de punere în aplicare a Legii 18/1991. Asta doar pe hârtie, deoarece în realitate toată lumea comenta că Blănaru ar fi rămas administratorul suprafeţei de teren, pe care ar fi păstorit-o până prin 1996, “scoţând de pe ea un beneficiu estimat la circa 150 miliarde lei, necontabilizaţi şi neînregistraţi nicăieri” . Mai mult chiar, inginerul Gheorghe Blănaru a primit prin constituire, deoarece ca specialist în agronomie avea dreptul la acest lucru, 3,85 hectare de vie din suprafaţa totală de 25 de hectare, lucru pe care Crîşmaru îl consideră ilegal, considerând “că nu avea acest drept pentru că mai deţinea acasă un teren de 0,58 hectare” . Cu toate acestea, inginerul agronom a intrat în posesia titlului de proprietate în anul 1993. După cum mulţi dintre săteni ştiu, via a fost exploatată până prin 1996, când a fost calamitată şi de atunci nu a mai produs nici măcar un ciorchine. În 1996, Petru Crîşmaru este desemnat viceprimar iar doi ani mai târziu este împuternicit de primul edil al localităţii de atunci, Dumitru Tican, să ridice elementele de susţinere (şpalierii şi sârma) de pe cele 25 de hectare de vie. “Conform articolului 28, aliniatul 7, al Legii 18/1991, bunurile fostelor unităţi economice agricole, în cazul nostru AEI, revin primăriei, dacă societatea nu s-a privatizat. Cum terenul în cauză nu era înregistrat la nici o societate, iar lumea din sat ne sesiza în fiecare zi că şpalierii se fură, s-a discutat această problemă în Consiliul Local, hotărându-se ridicare elementelor de susţinere. Considerând că Blănaru este doar proprietarul suprafeţei de teren, de 3,85 hectare, nu şi al investiţiilor, mai ales că în şapte ani de zile putea să cumpere şpalierii de nu ştiu câte ori, am ridicat şi elementele de pe suprafaţa sa. În urma acestui fapt, în 1998 Gheorghe Gheorghe Blănaru m-a dat în judecată pentru tulburare de posesie şi distrugere, căci după el via calamitată era vie bună. În pofida numeroaselor procese pe care mi le-a tot intentat până în 2003, Parchetul de pe lângă Judecătoria Botoşani a decis de fiecare dată neînceperea urmăririi penale, dovedind că sunt nevinovat” , afirmă Petru Crîşmaru. Tehnicianul veterinar susţine că în 2005 Gheorghe Blănaru i-a deschis un nou proces, aducând trei martori mincinoşi care, sub jurământ, au afirmat că via era pe rod. Mărturiile neadevărate ar fi putut fi demontate foarte uşor, mai ales că la Direcţia pentru Agricultură şi Dezvoltare Rurală (DADR) există un act al comisiei care, în anul 1998, a constatat că via este calamitată 100%, dar, surprinzător, instanţa nu a solicitat acest act şi nu a admis vechii martori ai fostului viceprimar. “În schimb, a admis o expertiză, realizată de expertul juridic Ştefan Ivancov, care stabileşte valoarea “investiţiei” distruse şi a producţiei pierdute în ultimii trei ani, stabilind în mod eronat că solul se pretează culturii viţei de vie. Stau şi mă întreb, dacă este aşa de bun solul, de ce tot terenul este pârloagă şi acum? Pe baza acestor “probe” Judecătoria Botoşani m-a condamnat la un an de închisoare, cu suspendare, şi despăgubiri în valoare de un miliard şi o sută de milioane lei vechi, ca să-i dau lui” , susţine plin de năduf Petru Crîşmaru. Nu mai puţin dubios este modul în care s-a judecat procesul, într-o singură şedinţă, doar cu probele puse la dispoziţie de acuzare. În plus, citaţia a fost primită de Petru Crîşmaru în după amiaza zilei de 5 aprilie 2005, şi asta în condiţiile în care procesul avusese loc chiar în dimineaţa zilei respective, lucru confirmat de ştampila de pe plic. “Avându-se în vedere motivele enumerate mai sus, Judecătoria Botoşani mi-a aprobat apelul, urmând să fiu înştiinţat asupra datei la care acesta va avea loc. Când a auzit acest lucru, Gheorghe Blănaru a început să tragă sforile pe la Prefectură şi pe la Judecătorie şi să-şi pună în mişcare toate relaţiile pentru a putea câştiga procesul” , ne-a mai spus Petru Crîşmaru, omul care are de achitat, ca persoană fizică, cea mai mare despăgubire acordată vreodată în istoria Botoşani şi poate chiar în ţară. La nivelul Primăriei Frumuşica, litigiul dintre Crîşmaru şi Blănaru este cunoscut, dar întâmplările sunt prea vechi pentru a fi cunoscute în detaliu de actuala echipă administrativă. “Blănaru Gheorghe şi soţia sa au fost validaţi, conform Legii 18/1991, cu câte două hectare de pământ fiecare, dar nu ştiu de ce i s-a dat atâta suprafaţă de vie şi de ce nu s-a făcut echivalenţa între suprafaţa de vie şi teren arabil. Pe de altă parte, Crâşmaru era pe vremea aceea vicepreşedinte al comisiei de punere în posesie şi nu ştiu de ce nu a ridicat această problemă atunci. Oricum povestea este prea veche iar acte şi decizii de atunci nu se mai găsesc în primărie din cauza dezordinii din arhive care exista pe vremea fostului primar Dumitru Mihai” , susţine Petru Anton(foto2), secretarul Primăriei Frumuşica. Înainte de plecare am încercat să stăm de vorbă şi cu vechiul primar, dar am fost sfătuiţi să renunţăm la idee căci, de când a ieşit rachiul, acesta se află aproape permanent într-o stare bahică care nu-i permite să facă prea multă conversaţie. (Gabi GOMBOŞ)