Dumitru Achihăi are vârsta de 75 de ani. Locuieşte singur, soţia fiindu-i decedată cu mulţi ani în urmă. După 1990, Vasile Arnăutu, poliţistul comunei Vf. Câmpului, îşi propusese să scoată localnicilor democraţia din cap. Aşa că, oricine comitea o greşeală cât de mică, era iute sancţionat cu o amendă. Amenda în caz fericit, că Arnăutu obişnuia să-l umfle pe cel căruia i se urcase democraţia la cap şi să-l ducă la Parchetul de pe lângă Judecătoria Dorohoi, cu propunere de arestare pentru tulburarea liniştii publice.
Când nu făcea de pază în boscheţii de pe marginea drumului naţional ce traversează centrul localităţii Vf. Câmpului dinspre Dorohoi spre Suceava, pentru a pândi şoferii care trec prin intersecţie fără a opri la linia de marcaj, poliţistul Arănutu pândea comportamentul stradal al trecătorilor, doar-doar va găsi temei de curmei pentru a-l cerceta în stilul său. După moartea soţiei, Dumitru Achihăi îi găsise un fel de consolare în paharul cu băutură. De câte ori bea un păhărel, tot de atâtea ori avea ghinionul de-a da faţă în faţă cu Arănutu, care, dacă era în toane bune, îi aplica doar o amendă.
Dacă cumva poliţistul a avut o zi proastă, îl umfla pe Achihăi şi nu se oprea decât la procurorii din Dorohoi. La un moment dat s-au săturat şi procurorii să-şi piardă timpul din cauza ambiţiilor prosteşti ale unui poliţist şi i-au interzis de a-l mai căra pe bătrân la uşa lor.Acum doi ani poliţistul Arnăutu a părăsit postul de poliţie din Vf. Câmpului. În urma sa a rămas bătrânul Dumitru Achihăi cu un teanc de amenzi date în debit la primărie. Iar funcţionarii din primărie, care au obligaţia urmăririi şi încasării amenzilor, i-au înfiinţat poprire pe pensie. Aşa a ajuns bătrânul Achihăi fără bani de mâncare, fără lemne de foc, fără ca cineva să mai aibă grijă dacă mai suflă sau nu.
Zilele trecute şi-a făcut milă de el consilierul local liberal Gheorghe Râmbu (foto), care i-a dus ceva mâncare şi un braţ de lemne să pună pe foc. Dar cu acest ajutor ocazional problema bătrânului n-a fost rezolvată decât pe moment. Deşi este un caz social, soarta bătrânului n-a intrat în atenţia autorităţilor locale. Mai mult, cum un necaz nu vine singur, bătrânul a căzut şi şi-a fracturat un picior. Va fi găsit mort într-o dimineaţă, îngheţat bocnă este premoniţia consilierului liberal.
Un alt bătrân al localităţii este Victor Corneţ. Omul şi-a înecat şi continuă să-şi înece necazurile în băutură. N-are nici un căpătâi. Pentru că
a fost găsit beat pe stradă, poliţia l-a amendat. Amenzile s-au adunat, iar acum are de plată la primărie 3000 lei, adică 30 milioane lei vechi. N-are după ce bea apă, de unde să mai plătească şi amenzile. Şi Corneţ trăieşte din mila vecinilor. Cât va mai trăi, nimeni nu poate şti. Localnicii cred că trecerea la cele veşnice i-ar scurta chinul vieţii.Situaţia acestor doi bătrâni nu-s cazuri singulare. Aproape în fiecare comună întâlnim astfel de cazuri, rămase necunoscute celor care se ocupă de protecţia socială. Locul acestor bătrâni ar fi într-un azil, dar cineva ar trebui să facă o anchetă socială, să le întocmească dosarele de cuviinţă. Cine să îndeplinească aceste formalităţi, când nici o instituţie a statului nu-şi asumă responsabilitatea faţă de aceste persoane ajunse în situaţii critice. Până şi câinii comunitari se bucură de nişte drepturi, sunt apăraţi de către asociaţiile de protecţia animalelor, presa intervine în favoarea lor. Aceşti bătrâni trăiesc şi mor în condiţii de deplin anonimat. Doar vecinii ce-şi mai fac milă de ei şi le mai aruncă din când în când câte ceva în strachina mai mult goală.
Dacă tot avem asociaţii de protecţia drepturilor animalelor, de ce n-am înfiinţa şi asociaţii de protecţia animalelor bipede numite om? Poate aşa vom atrage atenţia Europei supercivilizate şi asupra acestor nenorociţi, care-şi trăiesc viaţa în condiţii mai rele decât a câinilor comunitari. (Ioan Rotundu)
(Ioan Rotundu)
