Ieri, am filmat în municipiul Dorohoi un reportaj pentru emisiunea televizată Lumea lu Rotundu. Mi-am propus să filmez cam ce poate face un viceprimar de municipiu, adică ce activităţi desfăşoară şi cât de utilă este această funcţie în cadrul Executivului unei primării.
Cât de priceput este în administraţia municipiului Dorohoi actualul viceprimar liberal Constantin Bursuc veţi afla urmărind sâmbătă reportajul. În articolul de faţă vreau să aduc în atenţia autorităţilor judeţului două probleme cu care se confruntă administraţia municipiului Dorohoi şi care o depăşesc.
O primă problemă îşi are rădăcina în perioada comunistă. Aşa cum ne obişnuise, Ceauşescu aproba în ultima perioadă numai investiţii megalitice. La Dorohoi a început în 1988 construcţia unei Case de cultură de dimensiuni uriaşe. Ca botoşănenii să aibă o imagine, platforma de beton care acoperă etajul de la subsol este comparabilă cu suprafaţa Uvertura Mall din Botoşani.
Clădirea urma să aibă o sală cu câteva mii de locuri şi era considerată de strictă necesitate pentru oraşul dominat cândva de evrei.
După evenimentele din decembrie n1989 lucrările n-au mai continuat. Au rămas îngheţate la cota 0. De atunci au trecut peste 23 de ani, iar colosul din beton şi fier beton din centrul civic al Dorohoiului, vara năpădit de buruian şi iarna de troiene de zăpadă, strică imaginea centrală a ansamblului arhitectonic din preajma clădirii Primăriei, clădire de patrimoniu.
Pe la Dorohoi au trecut Victor Ponta, Crin Antonescu, Valeriu Zgonea iar înaintea lor Traian Băsescu, Mugur Isărescu etc. precum se poate observa vârfurile cele mai înalte ale politicii româneşti şi care formează actuala putere. Toţi au văzut colosul de beton, toţi au promis ajutor, dar niciunul n-a făcut nimic concret.
Municipiul Dorohoi nu are o Casă de cultură dar nici ce-a început Ceauşescu nu se va putea termina vreodată pentru că înseamnă mulţi bani, peste zece milioane de euro, bani imposibil de alocat din bugetul oraşului sau a judeţului.
Soluţia ar fi ca să se aplice metoda celor din Darabani, şi ei pricopsiţi cu o astfel de temelie, tot cu destinaţie de Casă de cultură.
Cei din Darabani au încheiat un parteneriat şi au ridicat pe acea temelie apartamente ANL. Dar asta ar însemna refacerea proiectului iniţial şi alocarea de bani guvernamentali. Fostul ministru al Dezvoltării, Elena Udrea, care a trecut de mai multe ori prin Dorohoi, era dispusă să acorde banii necesari şi să salveze imaginea oraşului. N-a mai apucat pentru că a dat-o jos USL-ul, USL care după ce a beneficiat din plin de voturile dorohoienilor s-a lepădat de aceştia ca de satana.
Deputatul Andrei Dolineaschi este în PSD un om puternic şi ar putea să-i ceară lui Victor Ponta să-şi respecte promisiunea dată dorohoienilor. N-a făcut-o şi nu cred că o va face! Interesele sale nu coincid cu cele ale dorohoienilor.
O altă piatră de moară legată de picioarele administraţiei municipiului Dorohoi sunt clădirile ruinate existente tot în centrul civil al oraşului. Resturi ale imobilelor evreieşti care au dominat cândva centrul Dorohoiului, acum aceste clădiri stau să se prăbuşească. Ele îşi au stăpânii pe undeva prin Israel. Fundaţia israeliană Caritatea le gestionează, nici nu le dărâmă, nici nu le repară iar de vândut n-au să le vândă pentru că nimeni nu va cumpăra nişte ruine.
În schimb, clădirile nefiind proprietate publică nu pot fi incluse într-un proiect de reabilitare a centrului civic. Practic, s-a creat un cer vicios din care administraţia locală nu are cum ieşi. Unica soluţie ar fi expropriere acestor ruine în interes public. Cine s-o facă?
Municipiul Dorohoi este un oraş mort din punct de vedere economic iar populaţia fidelă PSD-ului. Din 1990 încoace, municipiul Dorohoi a avut în fruntea sa numai primari social-democraţi care n-au trecut niciodată de la promisiuni la fapte. Poate că a sosit momentul ca dorohoienii să facă o rocadă şi să-şi încerce norocul cu un primar de ală culoare politică. Poate aşa se va rupe lanţul nefast al unui lung şir de necazuri din care administraţia locală nu reuşeşte să iasă.
Ioan Rotundu