“Complot antisemit” generat de primar şi conducerea SC Morarul

Un telefon primit din ţara lui Moise în urmă cu două zile de la doi fraţi, cetăţeni israelieni născuţi în România, ne-a pus în legătură cu I.P, persoană împuternicită, în ţară, să se ocupe de clarificarea unor probleme de ordin funciar şi imobiliar ale acestora şi care, în pofida numeroaselor intervenţii făcute, trenează de aproape trei ani. Cei doi israelieni, Mihail Calmanovici şi Saia Calmanovici (care ulterior şi-a schimbat numele în Gur Ei Ishaiahu), domiciliaţi în localitatea Aşchelon, solicită statului român restituirea unei mori de porumb amplasate în localitatea Miorcani, comuna Rădăuţi Prut şi a unei suprafeţe de teren, locul pe care a fost situată oloierniţa (presa de ulei a) familiei. Iniţial am crezut că ne aflăm pe urmele descoperirii unei alte afaceri mai mult sau mai puţin dubioase puse în scenă de controversatul primar al localităţii Rădăuţi Prut, Gheorghe Alupoaie(foto). Dar avansând pe urmele investigaţiei am aflat că, de fapt, este vorba de un dublu “complot antisemit” la care este părtaşă şi conducerea societăţii botoşănene SC “Morarul SA”, actuala proprietară a morii din Miorcani şi a terenului aferent. Trecută în actele administrative ca “Moară ţărănească”, clădirea a fost construită la Miorcani de tatăl celor doi fraţi, Burăh Calmanovici, în anul 1909 iar după îmbunătăţirile tehnice aduse a funcţionat fără întrerupere, în beneficiul familiei, din anul 1920 până la 11 iunie 1948, când a fost naţionalizată. Deşi pe frontispiciul său drapelul interbelic a fost înlocuit cu steagul roşu, socialist, moara a funcţionat în continuare, cu utilajele originale, până în anul 1956 când, odată cu electrificarea, vechile motoare, pe benzină, au fost înlocuite cu utilaje electrice. După reîmpărţirea administrativ-teritorială din anul 1968, moara a intrat în patrimoniul Societăţii “Prutul” Darabani de unde, după transformările survenite în timp, a intrat în posesia Întreprinderii Judeţene de Prestări Servicii Industriale Dorohoi. După 1990, moara din Miorcani şi-a schimbat din nou stăpânul, ajungând până la urmă să figureze în actele SC “Morarul” SA, care este proprietarul ei şi în momentul de faţă. Prima notificare depusă de reprezentantul cetăţenilor israelieni a fost adresată SC “Morarul” în anul 2002, după apariţia Legii 10/2002, privind restituirea în natură a proprietăţilor revendicate. Prin adresa nr. 6 / 22.05.2002, reprezentanţii societăţii au răspuns c㠓moara nu poate fi restituită deoarece este o societate pe acţiuni” şi c㠓nu este identică cu cea revendicat㔠, lucru absurd, de altfel, deoarece clădirea există şi în momentul de faţă iar moara funcţionează şi acum. La data de 6 iulie 2004, reprezentantul fraţilor Calmanovici a trimis o nouă adresă societăţii “Morarul”, la care nu a mai primit răspuns. După apariţia Legii 247 / 2005, care prevede restituirea fostelor proprietăţi revendicate, în totalitate, demersurile au fost reluate şi la data de 19 septembrie s-a depus o altă notificare la SC “Morarul”, la care nici de data acesta nu s-a primit un răspuns. În paralel, reprezentantul fraţilor Calmanovici s-a adresat pentru rezolvarea problemei şi Primăriei Rădăuţi Prut, solicitând retrocedarea suprafeţei de 2.171 metri pătraţi, cuprinzând moara, anexele, grădina şi pădurea, conform înregistrării în Registrul Agricol, la parcela cadastrală cu nr. 211. Consiliul Local comunal a respins însă cererea de retrocedare a terenului, menţionând c㠓acesta este în domeniu administrativ şi nu face obiectul restituirii”. “Am făcut mai multe cereri la Primăria Rădăuţi Prut prezentând toate documentele atestând proprietatea celor două persoane asupra morii, dar comisia locală şi primarul Gheorghe Aluopaie au respins-o, refuzând să-mi pună la dispoziţie extrasul din registrul agricol care atestă că morii îi revin cei 2.171 de metri pătraţi” , a afirmat reprezentantul israelienilor. Pentru ca lucrurile să se complice şi mai mult, SC “Morarul” a vândut activul “Moara de porumb” din satul Miorcani firmei SC “Albatros” SRL Botoşani, întocmind un contract de vânzare-cumpărare a cărui legalitate este îndoielnică, deoarece nu a fost autentificat de notar şi nu cuprinde decât ştampilele celor două societăţi comerciale şi semnăturile administratorilor acestora. Întocmit la data de 30 august 2004, contractul cu nr. 228 specifică faptul că, pentru activul alcătuit din clădire moară, instalaţie electrică, valţ porumb, motor electric, transmisie, cernător făină, elevator şi basculă romană, preţul convenit între părţi este de 5.920.000 lei vechi, la care se adaugă TVA-ul de 19%, respectiv 1.124.800 lei. Credem că ar fi cazul ca organele de control fiscal - şi nu numai - să cerceteze modul în care o clădire a putut fi vândută, cu toate accesoriile pe care le deţine, cu incredibila sumă de 7.044.000 lei vechi, adică aproape cât preţul unui bax de whisky de calitate medie. În ceea ce ne priveşte, vom declanşa în zilele care urmează o amplă investigaţie jurnalistică asupra subiectului, cu atât mai mult cu cât retrocedarea priveşte nu doar moara în cauză ci şi terenul pe care se afla vechea oloierniţă şi pe care primarul Gheorghe Alupoaie vrea să se facă stăpân. Este un alt aspect al problemei asupra cărora vom reveni în curând, mai ales că disensiunile dintre părţi riscă să transforme litigiul într-un veritabil “complot antisemit”. (Gabi GOMBOŞ)