Profesor folosit ca minge de ping-pong

Profesor de istorie şi geografie în comuna Mileanca, Ciprian Mitoceanu ne-a vizitat la redacţie în urmă cu câteva zile pentru a ne aduce la cunoştinţă modul în care este plimbat, de colo-colo, pentru un drept care i se cuvine legal, atât de Primăria Mileanca cât şi de conducerea Sindicatului Învăţământului Preuniversitar (SIP). Originar din comuna Mileanca, absolvent al unei facultăţi de profil din Iaşi, Ciprian Mitoceanu este, de mai mulţi ani, titular al catedrelor amintite în comuna sa natală. În urmă cu aproape doi ani s-a căsătorit cu o profesoară din Botoşani şi s-a stabilit în municipiul reşedinţă de judeţ, dar a continuat să facă naveta la Mileanca, sperând că, aşa cum prevede legea, i se vor deconta banii de deplasare. Deşi între timp a cheltuit câteva milioane bune, costul unei navete Botoşani - Mileanca - Botoşani fiind de aproape 150.000 lei / zi, primăria din localitatea de baştină nu i-a decontat nici până astăzi vreun leu pentru transport, pretextând că profesorul Mitoceanu nu a fost inclus în bugetul primăriei alocat acestui scop. Supărat, acesta s-a dus glonţ la SIP, solicitându-i liderului sindical Maria Ţiprigan(foto), pentru soluţionarea problemei.“Am crezut că în calitate de membru al SIP, având cotizaţia plătită la zi, sindicatul are obligaţia faţă de mine să îmi apere interesele atunci când acestea sunt călcate în picioare de o instituţie a statului. Am solicitat, pentru decontarea navetei, deschiderea unui proces împotriva Primăriei Mileanca, mai ales că, date fiind condiţiile actuale de transport, trebuie ori să rămân la Mileanca în cursul săptămânii şi să-mi neglijez familia, ori să mă împrumut în stânga şi dreapta cu bani pentru drum, pentru a nu lipsi de la ore, sperând ca banii de navetă îi voi putea înapoia într-o zi. Dar Maria Ţiprigan mi-a răspuns că la ora actuală nu există bani pentru asemenea demersuri, deoarece sumele provenite de la cotizaţii au fost deja cheltuite pentru achiziţionarea de faxuri, televizoare, espresoare de cafea şi pe numeroase acţiuni umanitare. Deci, după atâţia ani de cotizat la SIP, nu-mi pot rezolva prin sindicat litigiul de muncă deoarece de sumele încasate beneficiază alţii care nu pot trăi fără câteva cafele pe zi. În ceea ce priveşte faxurile, din câte ştiu eu, acestea trebuiau achiziţionate de primării şi nu de sindicate. Când am ridicat toate aceste probleme în faţa doamnei Ţiprigan, mi s-a spus că, din moment ce consider că SIP-ul nu mă poate reprezenta, pot să mă retrag şi să mă înscriu în alt sindicat”, susţine profesorul Mitoceanu. Plecând de la aceste sesizări, ne-am deplasat miercuri la sediul SIP Botoşani unde am stat de vorbă, timp de aproape 60 de minute, cu liderul sindical Maria Ţiprigan. În tot acest timp, fosta educatoare a încercat să ne lămurească cât de utilă şi de prolifică este activitatea sindicală păstorită de instituţia în fruntea căreia se află, dându-ne, în acest sens, zeci de exemple de implicare socială, educaţională şi culturală în încercarea de-a ne convinge, probabil, despre faptul că realizările SIP-ului pot echivala în utilitate cu “măreţele realizări” ale unor epoci de mult aptează în ritm de hip-hop un şlagăr la modă: “Atunci când cel ales nu-i în stare să mă reprezinte, mi se rupe (BEEEP) cine-i preşedinte!”. (Gabi GOMBOŞ)