Cine-şi mai aminteşte de Nistor Răcnea, celebrul director de la UPPS Botoşani, fost şef de cabinet la senatorul PRM de Botoşani Dumitru Codreanu şi în prezent consilier la Mecanex SA Botoşani? Puţini dintre noi. Ieşit din viaţa publică, Nistor Răcnea n-a ieşit şi din sălile de judecată, acolo unde l-a ademenit nepotul său pentru a face fifti-fifti averea moştenită. Ca să înţelegem judecăţile prezentului, trebuie să dăm timpul înapoi, cam pe vremea când comuniştii se familiarizau cu avantajele puterii şi implementau românilor politica agrară elaborată în cabinetele de la Moscova. Vasile Răcnea, tatăl natural al lui Nistor, a decedat prin 1946. În urma sa a rămas soţia, Anica, si cei doi băieţi, Mihai şi Nistor. În 1958 Anica se recăsătoreşte cu Constantin Tomacu. Vine vreme colectivizării, tot pământul ajunge în gestiunea CAP-ului, iar în Registrul agricol la Primăria Păltiniş rămâne consemnat ca foşti proprietari a suprafeţei de 5,42 ha teren Constantin şi Anica Tomacu plus cei doi fii ai Anicăi din prima căsătorie, Nistor şi Mihai. Timpul a trecut, iar Anica şi Constantin Tomacu au trecut la cele veşnice. Nu şi averea lor care, conform titlului de proprietate eliberat de către Primăria Păltiniş, a revenit fraţilor Răcnea, în devălmăşie. Titlul de proprietate a fost emis în baza procesului verbal de punere în posesie eliberat tot de primăria Păltiniş în 1995. Nimic nu s-a întâmplat cât cei doi fraţi s-au aflat în viaţă. În 1 decembrie 2002, Mihai Răcnea a decedat. Fiul său, Patrismus, locuitor al oraşului Sibiu, şi-a dorit ieşirea din indiviziunea moştenirii cu unchiul Nistor Răcnea. Cum unchiul nutrea alte gânduri, calea amiabilă a fost exclusă din capul locului, drumul lung al instanţei de judecată fiind considerat de către ambii ca fiind unica şansă de a li se face dreptate. Iar unchiul Nistor, care dispune de un testament prin care tatăl vitreg, Constantin Tomacu, i-a lăsat întreaga avere nu mai vrea să împartă moştenirea cu nepotul. Aşa că a introdus la Judecătoria Darabani o acţiune prin care să se constate că el şi răposatul frate nu sunt fii naturali ai lui Constantin Tomacu şi că n-au dreptul legal de-al moşteni. Dacă judecătorii acceptau aceste capete de cerere, unchiul Nistor Răcnea scotea repede de la naftalină testamentul şi dovedea că el este unicul moştenitor al lui Constantin Tomacu, chiar dacă i-a fost numai fiu vitreg, iar nepotul n-avea decât să vorbească singur. Acţiunea lui Nistor Răcnea a fost respinsă, însă nepotul, mai pragmatic, a introdus acţiune de ieşire din indiviziunea cu unchiul. Aşa a ajuns din nou pe rol la Judecătoria Darabani dosarul nr. 140/2004. Judecătorul Mihai Lău, prin sentinţa civilă nr. 517/13 septembrie 2005 consideră că nepotul are dreptul la jumătate din tot ce-au moştenit fraţii Răcnea de la tatăl vitreg Constantin Tomacu. Iar ca soluţia sa să aibă şi greutatea cuvenită, a fost solicitată şi părerea expertului tehnic judiciar Cornel Ţăruş. Văzând că ce i s-a lăsat prin testament trebuie să împartă cu nepotul, Nistor Răcnea a apelat sentinţa în cauză la Tribunalul Botoşani. El susţine că judecătorul Mihai Lău s-a lăsat influenţat de interesele nepotului, şi a dat o soluţie incorectă. Nistor susţine că judecătorul a inversat faptele atunci când a afirmat în conţinutul sentinţei că
Pârâtul Răcnea V. Nistor susţine că este fiul defunctului Tomacu Gh, Constantin şi nu al defunctului Răcnea Vasile şi deci, nu este frate drept cu Răcnea Mihai . Nistor Răcnea ne-a declarat că
Eu am susţinut tocmai invers, că nu sunt fiul lui Tomacu şi că nu pot fi moştenitorul său aşa cum s-a completat titlul de proprietate . În ce priveşte expertiza tehnică a lui Cornel Ţăruş, acest document este plin de erori.
În primul rând expertiza face referire la un dosar de la Judecătoria Botoşani şi nu la cea din Darabani, expertul n-a luat legătura cu mine, nu s-a deplasat în teren şi a lucrat în birou, are greşeli matematice de calcul, face referire la termenul din 1 iunie a.c. dar a fost depusă abia în 7 septembrie a.c. fără ca eu să am posibilitatea să depun obiecţiuni susţine Nistor Răcnea. Şi, într-adevăr, pare suspectă graba judecătorului de a lăsa dosarul în pronunţare în ziua în care s-a depus raportul de expertiză. Iar pentru că tot a fost solicitat să facă fifti-fifti cu moştenirea celor doi fraţi, judecătorul Lău a făcut pe din două şi cu plata cheltuielilor de judecată, obligându-l pe unchi să plătească nepotului opt milioane de lei vechi. Acest mod de judecată l-a supărat pe unchiul Nistor, care aşteaptă ca în urma judecării apelului să se schimbe soluţia dată la Judecătoria Darabani. Ce putem reţine de aici? Chiar dacă-i moştenire între unchi şi nepot, brânza-i tot pe bani şi nici una din părţi nu este dispusă să lase vreun avantaj în favoarea celeilalte. Dacă între cele două părţi mai intervine şi o a treia, judecătorul, dreptatea se poate strâmba precum sârma. Iar ca să îndrepţi nedreptatea, ajungi la şefii celor care te-au nedreptăţit, ce lucrează după principiul corb la corb nu-şi scoate ochii. În ce priveşte cazul de faţă, este greu de evidenţiat ce este moral şi legal, având în vedere gradul de rudenie dintre părţi, faţă de invocata imoralitate şi nedreptate a justiţiei. Un motiv în plus pentru noi să aşteptăm judecata comentatorilor. (Ioan Rotundu)
Ioan Rotundu
