Ieri am filmat la solicitarea crescătorilor de animale din comuna Băluşeni un reportaj despre conflictul lor cu călugării de la Schitul Zosin. Am efectuat numeroase investigaţii jurnaliste, am filmat numeroase reportaje despre comportamentul inadecvat la slujitorilor Bisericii dar atâta violenţă fizică şi în limbaj, atâta fariseism, ipocrizie şi impostură, atâta tupeu şi lipsă de respect pentru creştinul de rând, atâta dispreţ faţă de credinţa adevărată a spiritului ortodox cum am întâlnit din partea călugărilor de la Schitul Zosin nu mi-a fost dat să mai întâlnesc în cariera mea de jurnalist de presă scrisă şi televiziune.
Părintele stareţ Tteodosie, cel care conduce în momentul de faţă destinele schitului, după spusele crescătorilor de animale din zonă pare a fi prizonierul călugărului Antonie, despre care mi s-a pus că bea şi apa de la păsări.
Acest călugăr este şi cel care patronează violenţa cu care slujitorii schitului îi tratează pe localnici. Cum am mai scris şi comentat în emisiunea Presa-n gura lu Rotundu de pe TeleM Botoşani, la Schitul Zosin credinţa a fost trecută în planul doi, pe primul plan fiind pusă ferma zootehnică formată din peste 500 de oi şi o sută de vaci.
Pentru a-şi paşte animalele, cei de la schit au confiscat o suprafaţă de imaş public şi nu mai dă voie adevăraţilor crescători de animale să-şi pască şi ei oile. Iar când ciobanii oierilor din sat au intrat cu oile pe păşune, la îndemnul călugărului Antonie îngrijitorii schitului i-au luat la bătaie. Ilie Alupoaie a fost lovit până la inconştienţă în prezenţa călugărului care-l încuraja pe bătăuş. L-a luat salvarea iar plângerea sa depusă la Postul de Poliţie Băluşeni n-a fost soluţionată nici acum, deşi a trecut aproape jumătate de an.
Agentul şef de poliţie, fostul miliţian Constantin Roman face parte din gaşca celor care timorează comuna, gaşcă formată din conducerea primăriei, o mână de susţinători ai acesteia şi călugării de la schit.. Cel puţin aşa ne-a declarat oierul Iulian Du8gheru care susţine că dacă sunt văzuţi prin sat mai mult de trei bărbaţi împreună, deja ei intră în atenţia mafiei locale şi sunt luaţi la întrebări ce ce pun la cale.
Petruşor Mierlă a lucrat o perioadă ca îngrijitor la schit. Mai mult am fost exploatat decât plătit. Dacă ziceam ceva călugărul Antonie mă punea repede la punct. Bea de rupe pământul şi se comportă urât cu îngrijitorii dar mai ales cu oamenii din sat. Nici Mierlă n-a scăpat de chelfăneala celor de la schit.
Mai nou, şi se pare că de aici şi cearta crescătorilor de animale cu cei de la schit, la animalele schitului s-a mai lipit un cetăţean venit nu se ştie de unde care a adus cu el 300 de oi şi doi măgari. Oamenii spun că oile ar fi fost cumpărate de schit dar nu ştiu exact. În schimb, noul venit este un bătăuş profesionist. Umblă la el cu spray paralizant şi cuţitul. Se află sub protecţia şefului de post şi a călugărului Antonie. A bătut pe mai mulţi localnici dar n-au depus plângere pentru că se tem de mafia locală şi cea de la schit.
Pe lângă confiscarea ilegală a imaşului, cei de la schit au pus stăpânire şi pe o fântână construită de un localnic care a decedat recent. Toată vara crescătorii de animale, în plină secetă, n-au avut voie la fântână pentru că erau luaţi la bătaie. Cât noi am filmat am fost însoţii de mai mulţi săteni pentru că, susţineau ei, vom fi luaţi la bătaie de cei de la schit.
Pentru că locul unde am filmat nu a permis accesul cu maşina, aceasta a rămas pe un drum public în apropiere de clădirile schitului istoric. Şoferul a fost tot timpul supravegheat de doi călugări iar în apropiere câţiva îngrijitori cu câini de pază. Probabil pentru intimidare. De asemenea, în timp ce filmam a trecut pe lângă noi o maşină. În ea era chiar călugărul Antonie, lucru pe care l-am aflat ulterior.
La schit am dorit să stăm de vorbă cu părintele stareţ. Ne-a întâmpinat un călugăr foarte revoltat (foto 1) că filmăm într-o proprietate privată. Deci el considera aşezământul monahal proprietatea lor. Mi-a spus că stareţul şi călugărul Antonie sunt plecaţi cu treburi urgente. Dar noi noi ştiam că sunt în schit pentru că poarta pe care intraseră a fost repede închisă în urma lor şi noi n-am mai avut acces decât pe poarta secundară.
Călugărul revoltat ne-a scos afară din schit, cică în numele Domnului, refuzând orice dialog cu noi. Era dovada că violenţa fizică şi verbală nu-l caracterizează numai pe călugărul Antonie ci pe toţi cei de la schit.
Din reportaj se va putea repede înţelege că adevăraţii crescători de animale sunt abandonaţi în ghearele călugărilor de chiar conducerea primăriei şi cea a asociaţiei crescătorilor. Dialogul cu viceprimarul Dinu Câşlaru (foto 2), cu economistul Asociaţiei Karakul Dumitru Hâncescu (foto 3) este destul de lămuritor că toţi fac corp comun cu interesele celor de la schit în detrimentul crescătorilor de animale.
Mizeria moral-creştină a celor de la schit este aplaudată cu bani din veniturile primăriei de chiar primarul PSD Nicolae Stratulat. Schitul a devenit un aşezământ monahal bogat iar cetăţenii din co0mună tot mai săraci material dar şi cu duhul, după cum au spus unii dintre cei intervievaţi.
Îmi pare rău pentru cei din comuna Băluşeni dar ei au rămas la nivelul de trai şi gândire din timpul regimului Ceauşescu. Câţiva tineri vor să le de-a deşteptarea dar sunt prea puţini faţă de sătenii îmbătrâniţi aflaţi în solda primarului PSD Starulat care le oferă periodic pachete sociale şi ajutoare financiare.
Reportajul, intitulat Mănăstire sau fermă zootehnică? va fi difuzat pe TeleM Botoşani sâmbătă, 24 octombrie, ora 19.00. Merită a fi urmărit pentru că el este dovada certă că slujitorii Bisericii au renunţat la propovăduirea credinţei în favoarea afacerilor extrem de prospere pentru că nu sunt supuse impozitării. Şai mai pune în evidenţă reportajul faptul că slujitorii Bisericii se consideră proprietari privaţi pe lăcaşurile de credinţă construite din bani pu8blici de la primării şi guvern, colecte de la creştini.
Mai urmează ca adevăraţii crescători de animale să fie supuşi de către cei de la schit unor torturi cu fum de ardei iute ca în Evul Mediu iar bigoţii să le aplaude gestul. Încep să cred că spre acele vremuri ne îndreptăm cu credinţa.