Performanţa lui Radu Cojocaru atinsă peste hotare

Pornind de la un comentariu apărut pe site-ul Jurnalului, prin care un botoşănean aflat prin Austria a descoperit o valoare muzicală ce face cinste judeţului, am promis cititorilor că vom încerca să descoperim cine este acea valoare ce menţine făclia aprinsă a valorilor judeţului în străinătate. Este incredibil câte valori avem printre noi, valori reale înăbuşite de false vedete care îşi fac loc pe piaţă. Şi pentru a găsi calea succesului aceştia sunt nevoiţi să plece din ţară, pentru a atinge performanţa acolo unde munca şi talentul lor sunt apreciate şi pe deplin valorificate. Unul din cazuri, sesizat de cititorii noştri, este şi cel al lui Radu Ovidiu Cojocaru, în momentul de faţă solist bas la Opera din Freiburg, Germania. Deşi ajuns în vârful piramidei, paşii pe calea anevoioasă a performanţei nu au fost deloc uşori pentru tânărul solist. Născut într-o familie de profesori de muzică, mama, Maria Cojocaru profesoară de canto, iar tatăl Gheorghe Cojocaru, profesor de muzică la Liceul Pedagogic „Nicolae Iorga” din Botoşani, Radu şi-a conturat personalitatea într-un mediu muzical propice. La şapte ani, aceasta merge la Şcoala de muzică, unde începe pianul cu profesoara de excepţie Gabriela Mineaţă, pe atunci şefa catedrei de pian. Parcursul său a fost unul obişnuit până în clasa a şaptea, când severul profesor de matematică îl lasă corigent pe vară. În toamnă, părinţii sunt puşi de către acesta în faţa unei alegeri dificile, între a rămâne la Liceul de Art㠄Ştefan Luchian”, însă repeta clasa a şaptea datorită matematicii, sau trecea clasa, dar renunţa la muzică, transferându-se la altă şcoală. Pentru a nu traumatiza copilul, părinţii l-au retras, terminând ultima clasă de gimnaziu la Şcoala nr. 7. Acest lucru nu l-a împiedicat să se depărteze însă de muzică, terminând clasa a opta printre primii la Şcoala nr. 7. Dorinţa părinţilor era ca mezinul familiei să urmeze tradiţia, şi la fel ca ceilalţi doi fraţi ai săi, care au terminat şefi de promoţie la Liceul Pedagogic, să urmeze vocaţia de învăţător. Dragostea pentru muzică a fost însă prea mare pentru ca ceva să îi poată frâna destinul artistic. Reuşeşte în clasa noua la secţia de canto clasic a Liceului de Art㠄Ştefan Luchian” Botoşani, unde studiază cu mama sa, urmând pianul auxiliar cu Eugenia Harnagea. Din clasa a 12 începe pregătirea la Iaşi cu profesorul universitar Dan Priscornic, reuşind prin forţe proprii la secţia de pedagogie a Conservatorului din Iaşi. Timp de trei ani activează ca student acolo, deşi visul său era să-şi creioneze o carieră în solistică. De aceea, la sfârşitul anului trei îi mărturiseşte mamei dorinţa de a susţine examen la Conservatorul din Braşov, la secţia canto clasic. Pentru ca drumul succesului său să fie obstaculat, acesta se îmbolnăveşte înainte de examen, stând internat în spital o săptămână în stare foarte gravă. Ieşind slăbit din spital cu o zi înainte de terminarea perioadei de înscrieri, acesta, printr-o tărie de caracter de invidiat, îşi învinge boala, ajungând la Braşov cu o oră înaintea finalizării înscrierilor. Sprijinit de mama sa, care nu l-a pierdut din ochi nici o clipă, cei doi rezistă într-o cameră de serviciu a unui internat studenţesc o săptămână, perioadă în care s-au desfăşurat probele de examen. Se pare însă că sacrificiile făcute nu au fost de prisos, Radu intrând la Conservator, la secţia pe care şi-o dorea cu media 10. Norocul i-a surâs, purtându-i paşii spre o gazdă apropiată de sfera în care acesta activa, fiul familiei în cauză fiind flautist la în orchestra Filarmonicii din Salzburg, Austria. Întors acasă, flautistul îl audiază pe basul Radu Cojocaru, pe atunci student în anul I la Braşov, propunându-i să facă o înregistrare în vederea unei audiţii la Universitatea Muzical㠄Mozarteum” din Salzburg. Încântată de caseta video vizionată, renumita profesoară de origine română Hortensia Brădişteanu îşi exprimă disponibilitatea de a-l vedea. Aceasta îi propune să se prezinte la admiterea la Universitate. Botoşăneanul s-a prezentat la examen, unde din 75 de candidaţi de pe toate continentele, a fost singurul român din cei 15 candidaţi admişi la Universitate. Bucuria sa şi a familiei a fost repede umbrită de problemele financiare ce nu îi permiteau tânărului să ajungă din nou şi să reziste la Salzburg. Familia nu a depus însă armele, Maria Cojocaru luptând din răsputeri să îl trimită la studii. Motivaţia sa era puternică. Toată viaţa a visat să fie solistă pe marile scene ale lumii, dar deşi talentul nu îi prisosea, visul i-a fost spulberat de aceeaşi realitate dură a lipsurilor financiare, de care se izbea după ani fiul său în drumul spre performanţă. Nici scrisorile, nici petiţiile adresate în toată ţara nu s-au soldat cu un rezultat palpabil. Se pare că un tânăr care dorea să-şi valorifice talentul nu a reuşit să impresioneze opinia publică. Singurii care i-au întins o mână a fost actualul preşedinte al Consiliului Judeţean şi câţiva din foşti elevi ai familiei Cojocaru. Atât părinţi cât şi restul familiei au făcut eforturi financiare greu de imaginat, făcând împrumuturi la mai toate băncile din oraş. Băiatul a reuşit în cele din urmă să ajungă la Salzburg, unde prin muncă s-a impus, începând să susţină spectacole solistice. În anii studenţiei s-a angajat la Domul din Salzburg, cea mai mare biserică catolică, banii câştigaţi ajutându-l să supravieţuiască. Termină după cinci ani Conservatorul primul din an, obţinând diploma mică, cu nota 10, care i-a dat posibilitatea de a se angaja. În acelaşi an este admis la cursurile de masterat, ţinute de marea cântăreaţă de lied şi operă Elisabeth Schwatzhow. În perioada masterului apare pe scena Grand Opera din Franţa, alături de marele solist Tomas Habson. Anul 2005 îi aduce un nou salt în carieră, când pe Internet găseşte concursul pentru ocuparea postului de solist bas la Opera din Freiburg, Germania, un oraş la graniţa cu Elveţia şi Franţa, ce găzduieşte aproximativ 400 mii români. Concursul i-a dat câştig de cauză botoşăneanului, care a semnat pe loc actele de angajare. Actualmente el locuieşte la Freiburg, unde de la 1 septembrie este solistul operei. Pe 12 septembrie a debutat ca solist în deschiderea stagiunii atrăgând-şi simpatia publicului şi a directorului Operei. Ultima sa reuşită s-a înscris luna aceasta, pe 17 decembrie, când a avut loc premiera la Opera „Nunta lui Figaro”, compusă de Mozart, avându-l pe Radu Cojocaru în rolul principal. Acesta a înregistrat un succes fulminant, ocupând prima pagină a publicaţilor de specialitate. Pentru anul 2006 acesta şi-a câştigat prin muncă şi talent deosebit onoarea de a deschide renumitul festival internaţional „Mozarteum”. Basul Botoşănean este apreciat şi ovaţionat de sălile umplute până la refuz, deşi în Botoşani doar câtorva persoane le sugerează ceva numele de Radu Cojocaru. Cu toate acestea el merge înainte, purtând cu demnitate apelativul de român, făcând cinste oraşului şi ţării. (Bianca ALBU)