Clanul mafiot din zona Stânca - Costeşti

Toată investigaţia noastră a pornit de la o observaţie de pe piaţa centrală a Botoşanilor. O primă evaluare a vânzătorilor de ţigări aduse din Republica Moldova evidenţia faptul că valoarea acestora, sau cantitatea, depăşeşte net pe cea admisă la vama Stânca – Costeşti. Estimările noastre duc la concluzia că, zilnic, pe piaţa Botoşanilor, ne referim la vânzările de pe raza municipiului reşedinţă de judeţ, se vând peste două mii de pachete de ţigări. O cantitate peste limita admisă prin trecerile legale ale frontierei. De aici au pornit şi investigaţiile pentru a afla de unde provin aceste cantităţi de ţigări. Mai ales că, prin comunicatele zilnice, cei de la Poliţia de Frontieră Botoşani ne informează de confiscarea unor cantităţi de ţigări cu mult inferioare celor vândute ilegal pe pieţele din Botoşani. Nu a fost uşor să descâlcim firele acestei afaceri, şi nici nu avem pretenţia că le-am dezlegat până la vârful aisbergului. Căci braconajul cu ţigări din Republica Moldova este o afacere ce duce undeva spre vârful ierarhiei instituţiei Poliţiei de Frontieră, trecând de Botoşani şi coborând în aval, spre şefii de la Iaşi. În această afacere par a fi implicaţi, pe lângă poliţiştii de frontieră, şi vameşi. Dealtfel, pe zona lacului Stânca – Costeşti se derulează două profitabile afaceri, ambele cu o evaziune fiscală la cea mai înaltă scară. Este vorba de activitatea de pescuit şi cea de braconaj cu ţigări. În materialul de faţă ne vom ocupa de braconajul cu ţigări, activitate care nu se poate delimita de către cea de pescuit. Începând de la barajul Stânca – Costeşti şi până pe la coada lacului, adică prin preajma localităţii Sadoveni, comuna Manoleasa, luciul de apă este închiriat, pentru pescuit, diferitor societăţi comerciale sau persoane fizice. În această formă de închiriere este implicată şi conducerea Companiei Naţionale de Pescuit din cadrul Ministerului Agriculturii, instituţie condusă de către Cornel Popescu, liberal botoşănean din comuna Suliţa. Lângă el trebuie să lipim şi numele altui liberal suliţean, Gheorghe Ciubotaru, şef birou la filiala din Iaşi a acestei companii. Cei doi s-au deplasat în mai multe rânduri în zona Stânca – Costeşti, fără a putea afla cu exactitate motivul acestor deplasări. Dacă e să dăm crezare localnicilor, vizita celor doi ar fi fost motivată de constatarea pe viu a modului în care se derulează afacerile cu pescuitul. Nu rezultă elemente de legătură cu braconajul ţigărilor. Însă, cert este că cei doi cunosc faptul că primul care a închiriat luciul de apă de lângă barajul Stânca – Costeşti este ofiţerul Poliţiei de Frontieră Botoşani, Viorel Başagă. Deşi acest ofiţer are locul de muncă la sediul instituţiei din Botoşani, el a închiriat mai multe zeci de hectare de luciu de apă, chipurile pentru pescuit. Închirierea s-a făcut împreună cu vameşul Bogdan, dar, ulterior, acesta s-a retras din afacere. Başagă are pe malul lacului un fel de casă de vacanţă, administrată de o femeie, despre care localnicii susţin că ar fi moldoveancă de peste Prut. În realitate este moldoveancă de-a noastră, care are în grijă gospodăria. Bineînţeles că de pescuit nu se ocupă ofiţerul Başagă, ci oamenii săi de încredere. Dar oare activitatea sa de bază este pescuitul? Tot localnicii susţin, cu vădită teamă, că pe la miez de noapte, în zona unde Başagă are închiriat luciul de apă, se întâlnesc bărci de-ale noastre cu cele ale braconierilor din republica Moldova. La mijlocul apei se descarcă şi încarcă baxuri cu ţigări, preluate apoi, de pe uscat, de către maşini speciale ce transportă totul spre Botoşani. Dacă este adevărat ce se afirmă, vameşul s-a retras din combinaţie tocmai de teama că, afacerea luând amploare, poate atrage atenţia autorităţilor. Numai că braconajul cu ţigări mai are o ramură chiar prin vamă. Într-o perioadă, din cauză că angajaţii poliţiei de frontieră opreau la control maşinile ieşite din vamă, creând neînţelegeri cu vameşii care lăsau să treacă anumite cantităţi de ţigări, mecanismul s-a perfecţionat. Traficanţii cu ţigări erau însoţiţi de vameşi până după localitatea Ştefăneşti, trecându-i de controlul agenţilor poliţiei de frontieră, cu care o dădeau la pace. Din nefericire pentru noi, localnicii se tem în a vorbi despre afacerile din zonă, ei aflându-se mai tot timpul sub influenţa ameninţărilor celor implicaţi. Aşa stând lucrurile, nu degeaba unii comentatori s-au mirat de cantităţile mici de ţigări confiscate de către poliţiştii de frontieră. Numai că lucrurile nu se opresc aici. Motiv să continuăm seria dezvăluirilor. (Ion Mămir)