În această săptămână am publicat mai multe articole despre corupţia care a cuprins poliţia botoşăneană, corupţie care porneşte de jos, de la nivel de post de poliţie şi se ridică până spre vârful instituţiei coordonatoare, adică a Inspectoratului Judeţean de Poliţie Botoşani.
Referitor la cele publicate am de făcut o clarificare. Îmi menţin afirmaţia că la nivel de IHP corupţia a luat proporţii de când la conducerea instituţiei a fost adus vrânceanul Viorel Şerbănoiu. Însă amploarea pe care a luat-o corupţia nu-l implică pe Şerbănoiu şi nici nu-i atrage o vină directă.
Nou adus la comanda IJP Botoşani, Şerbănoiu n-avea de unde cunoaşte găştile de agenţi de poliţie şi ofiţeri care deja se formaseră şi interacţionau cu anumite categorii de infractori sau formaseră o filieră care ducea până la nivel de judecători, filieră prin care anumiţi infractori scăpau basma curată.
Speculând faptul că noul comandant nu le cunoaşte istoricul profesional şi legăturile cu lumea interlopă şi a afaceriştilor evazionişti, aceste găşti şi-au consolidat poziţia în instituţie prin promovarea în funcţii cheie a oamenilor de încredere, începând cu veriga de bază: postul local de poliţie. Când comisarul Cucoreanu a preluat comanda IJP, găştile erau bine închegate şi acţionau în voie. Ori, comisarul Cucoreanu venea la comandă din interiorul lor şi cunoştea pe majoritatea celor din găşti, modul lor de a acţiona, procedeele folosite. Când a încercat să stopeze fenomenul de corupţie, Cucoreanu a descoperit că găştile au umbrele protectoare la toate nivelurile: parchete, UGP şi Ministerul de Interne.
Simţind că noul comandant nu poate fi racolat de partea lor, capii găştilor au declanşat un diabolic mecanism de compromitere a comisarului şef Cucoreanu, Iar mecanismul pusd la cale s-a dovedit viabil, autorii lui primind şi concursul unor procurori din DNA Suceava şi DNA Bucureşti.
Am făcut aceste precizări ca să se înţeleagă bine că binomul de comisari Şerbănoiu Cucoreanu n-a făcut şi nu face poarte din vreo gaşcă de corupţi dar nici n-au reuşit să stopeze şi să lichideze fenomenul care a cuprins instituţia.
Mă aşteptat ca în urma dezvăluirilor făcute cititorii să ia atitudine, să se simtă indignaţi de faptul că tocmai cei puşi să-i apere şi să le facă dreptate sunt protectorii hoţilor şi a infractorilor periculoşi. Doar vreo trei cititori au avut curajul să-şi exprime o opinie personală.
În schimb, am fost oprit pe stradă de către mai multe persoane care s-au arătat speriate de cele scrise de mine şi m-au sfătuit să-mi văd de treabă dacă nu vreau să fiu călcat de vreo maşină sau să mi se dea în cap pe stradă. Alţii mi-au apreciat curajul de a scrie dar s-au arătat rezervaţi că se vor îndrepta lucrurile.
Am constatat, nu fără amărăciune, că botoşănenii şi-au pierdut spiritul de atitudine civică, de a protesta public atunci când siguranţa bunurilor personale şi a persoanei lor este pusă în pericol de cârdăşia dintre poliţişti şi hoţi, atunci când constată că cei care ar trebui să le facă dreptate le-o confiscă în favoarea infractorilor.
Botoşănenii nu realizează că tocmai pasivitatea lor atitudinea care încurajează găştile de corupţi. Tot pasivitatea botoşănenilor, indiferenţa şi indulgenţa au dus la vicierea clasei politice, la a alege parlamentari infractori sau oportunişti certaţi cu legea, de a accepta să fie conduşi de către persoane compromise profesional şi moral.
Nu exagerez cu nimic când afirm că societatea civilă botoşăneană suferă de un sindrom al laşităţii şi complicităţii faţă de politicienii şi funcţionarii publici corupţi. Iar această atitudine ne costă enorm iar costul ei creşte zilnic. Toţi, sub o formă sau alta, avem de suferit de pe urma corupţilor dar nu vrem să luăm taurul de coarne. Aşteptăm s-o facă vecinul, iar vecinul aşteaptă s-o facă oricine altul numai el nu ca să nu supere cumva vreun corup şi să se răzbune pe el. Părerea mea!
29.08.2015