Împinşi de o legislaţie fiscală instabilă şi împovărătoare, oamenii de afaceri botoşăneni alunecă uşor spre zona evaziunii fiscale, inventând fel de fel de subterfugii. Iată cum au decurs în timp afacerile dărăbăneanului Ionică Ghiorghiciuc, considerat un „băiat descurcăreţ”.
După ce a cumpărat un grajd de la fostul CAP Bajura, Ghiorghiciuc a amenajat în el o fabrică de tricotaje cu vreo 300 de angajaţi. Asta pe la începutul anului 1994. Vreme de vreo patru ani afacerile i-au mers mulţumitor, produsele tricotate vânzându-le peste Prut, în Ucraina. Între timp ucrainenii s-au deşteptat şi au început să-şi cumpere maşini de tricotat de pe la Tg. Mureş şi să-şi tricoteze singuri pulovere. Au mai pătruns şi chinezii cu tricotajele lor ieftine iar Ghiorghiciuc a clacat cu afacerea. Pentru că nu a plătit la stat contribuţiile sociale, muncitorii au descoperit că vechimea lor în muncă a fost doar pe hârtiile din contabilitatea societăţii.
După tricotaje s-a apucat de adus lemne de la munte pe care le-a tăiat la gater şi a obţinut scândură. Dar Ghiorghiciuc n-a ştiut cum să-şi calculeze costurile şi să stabilească preţul de vânzare al scândurii. Preţul scândurii era mult prea mic faţă de cheltuielile angajate aşa că afacerea a sfârşit în coadă de peşte.
O firmă de transport internaţional cu vreo 7 TIR-uri a fost o nouă iniţiativă. A angajat şoferi de cursă lungă şi a început să facă transporturi internaţionale. Din Ucraina, că aici avea deja relaţii. Numai că fiind rău de plată faţă de partenerii ucraineni, aceştia i-au trimis rakeţii la Darabani care au pus pistolul la tâmpla neveste-si dându-i de ales între a o împuşca sau a le plăti banii datoraţi. Conflictul s-a stins cu sechestrarea TIR-urilor la Ocniţa – Ucraina. Şi şoferii l-au părăsit pentru că nu i-a plătit.
Dar, inventiv în privinţa afacerilor, Ghiorghiciuc a organizat o balastieră în lunca Prutului. De aici a livrat balastru Primăriei Darabani la preţul de 7 milioane lei RABA. Curtea de Conturi, care a venit în control la primărie, a constatat că preţul era mult umflat faţă de cel al pieţei. Imputaţia către firmă s-a rezolvat în mandatul primarului Gheorghe Burlacu.
Acesta n-a trimis reprezentanţi la proces iar Ghiorghiciuc a câştigat prin neprezentarea Primăriei Darabani. A încasat de la Primărie vreo 5 miliarde lei vechi. Se spune prin Darabani că primarul Burlacu a avut partea sa. De vreme ce n-a trimis reprezentant la proces, trebuia cumva recompensat.
Tot primarul Burlacu i-a dat lui Ghiorghiciuc un teren de la Primărie care urma să fie amenajat parcare. Pe acest teren Ghiorghiciuc a ridicat un mândru bloc albastru cu 4 etaje care iese în evidenţă faţă de arhitectura din preajmă ca păduchele în frunte. Blocul are câteva zeci de apartamente .
Pentru că ţine la preţ, 45 mii euro un apartament cam pricăjit, n-a vândut nici un apartament. Blocul stă gol, mărturie al vremurilor de glorie a lui Ghiorghiciuc.
A mai cumpărat de la Primărie şi temelia fostei Case de cultură pe care voia s-o ridice Ceauşescu. I-a mai adăugat scheletul unui etaj, i-a pus acoperiş şi… a rămas fără bani ca să mai poată continua. Aşa că în faţa Primăriei Darabani tronează un schelet de bloc cu rădăcini în pământ din vremurile ceauşiste.
Se spune prin Darabani că Ghiorghiciuc ar avea datorii la Fisc care depăşesc 3 miliarde lei vechi. Poate că aşa o fi, dar n-are a-i păsa. Afacerile nu sunt pe numele său ci ale fratelui său din Mileanca, o persoană cu handicap fizic. Beat fiind, în urmă cu vreo trei ani fratele său a fost accidentat în zona de şosea de la Bajura. Deşi patron de societăţi, fratele său se află în întreţinerea primăriei Mileanca.
Nici casă nu are Ghiorghiciuc. El trăieşte în concubinaj cu Nicoleta Matei. Toată averea este pe numele acesteia, aşa că Fiscul are de primit.
În afacerile sale Ghioghiciuc este consiliat de nişte avocaţi de pe la Sibiu şi are contabili de la instituţii cheie din Botoşani. La o aşa strategie în afaceri Fiscul moare de foame la poarta lui Ghiorghiciu şi nu are cum să-i ia măcar un şfanţ. (Adrian Marcu)