Istoria ne arată că drumul Joldeşti – Corni – Huţani este drumul comercial al Moldovei ce făcea legătura, prin Mihăileni şi mai apoi vama Siret, cu Polonia şi ţările baltice. Cu timpul drumul şi-a atenuat importanţa, altele fiind căile rutiere de acces către zona Mihăilenilor. În special, în perioada comunistă, drumul devenise unul mărginaş, de-a lungul râului Siret, desfundat şi noroios toamna şi primăvara, aproape de necirculat. După 1990 s-a simţit nevoia reabilitării acestui drum, care să refacă legătura între comunele Tudora, Vorona, Corni şi Vlădeni, pe valea Siretului, care mult mai scurtă spre Bucecea, Vf. Câmpului şi Mihăileni, cu ramificaţie spre Dorohoi. Primul care s-a arătat interesat de refacerea acestui drum a fost primarul liberal al comunei Corni, Marin Brichiseală. Clasificat drept drum comunal, primarul Brichiseală a reuşit să-şi convingă colegii din Vorona şi Vlădeni să i se alăture în întocmirea unui proiect care să obţină finanţare nerambursabilă. Prin Programul SAPARD s-a reuşit, ca urmare a asocierii celor trei comune, să se obţină o finanţare de un milion de euro, respectiv 35 miliarde de lei vechi. Brichiseală şi colegii săi din Vorona şi Corni n-au mai reuşit să-şi vadă visul împlinit, ei pierzând alegerile locale din vara anului 2004, când reabilitarea drumului se afla la faza de proiect întocmit. A venit rândul primarului de Corni Dumitru Miţosu să ducă la bun sfârşit ce-a început predecesorul său, ajutat de noii colegi din Corni şi Vlădeni. Licitaţia pentru executarea lucrării a câştigat-o firma de Antrepriz[ Locală de Drumuri şi Poduri Iaşi (ALDP). Lucrarea de reabilitare a celor 22,2 km de drum a fost finalizată în toamna anului trecut. Mai exact, recepţia lucrării s-a efectuat în 29 septembrie 2005. De atunci şi până acum drumul nu mai este ce-a fost. Circulat de maşini grele, peste cinci tone, pânza subţire de asfalt a fost spartă în bucăţi mărunte pe porţiuni ce ţin şi peste o sută de metri. În primul rând, trebuie precizat că din capul locului că proiectul a fost unul greşit. Cu finanţarea obţinută se putea pietrui şi asfalta pe ambele sensuri de mers maxim 7 – 8 km. Sau, se putea alege numai
soluţia pietruirii, fără a se turna şi asfaltul. Din nefericire, finanţările SAPARD se fac numai pentru asfaltări de drumuri, nu şi pietruiri. La mijloc fiind vorba de o asociere de comune, s-a recurs la compromisul ca drumul să fie pietruit şi asfaltat pe un singur sens, astfel ca banii să ajungă pentru întreg tronsonul de 22,2 km. Banii au ajuns, dar lucrarea executată a fost de proastă şi slabă calitate. „Noi am vrut numai pietruirea drumului, dar, conform normelor europene, finanţarea se face numai pentru asfaltare. A trebuit să ne mulţumim numai cu asfaltarea unui sens de mers” – ne-a declarat primarul Dumitru Miţosu. Întrebat cum explică degradarea covorului de asfalt la numai o jumătate de an de la terminarea lucrării, primarul ne-a explicat: „Deşi noi am interzis circulaţia maşinilor grele, acestea au continuat să intre pe acest tronson de drum. Numai într-o singură noapte ne-au fost sustrase toate semnele de circulaţie care indicau interdicţiile de circulaţie. A trebui să cheltuim alţi bani, să punem alte semne”. Garanţia lucrării acordată de către executant este de un an de zile. Anul se împlineşte în septembrie. Primarul Miţosul crede că toate degradările care s-au produs între timp vor fi reparate de către constructorul ieşean în cadrul garanţiei acordate. El s-a arătat optimist şi chiar ne-a invitat în luna septembrie să asistăm la recepţia definitivă a drumului. Numai că optimismul primarului este în cea mai mare parte nejustificat. Ca lucrarea să fie la parametrii din proiect, se cere refăcută aproape în întregime, costuri pe care constructorul nu le va suporta. Apoi, chiar o refacere superficială pentru recepţia finală nu va rezolva problema decât pentru scurt timp. Problema reabilitării drumului Joldeşti – Huţani este una de fond. Cu bani puţini s-a voit a se repara un drum lung. Ori, cârpelile nu au viaţă lungă. Păcat de cele 35 miliarde de lei aruncate pe un drum ce-a aşteptat sute de ani să-şi recapete valoarea comercială. Şi încă ceva: nici o autoritate locală sau judeţeană nu are vreo responsabilitate în faţa unor astfel de eşecuri. S-au cheltuit nişte bani de dragul de a fi cheltuiţi, şi atât!