Absurdistan

De la Caragiale si Ionesco încoace stim că absurdul se manifestă în primul rând prin comic, pentru că nu oferă nici o iesire, fiind mai deznădăjduitor decât tragicul. Absurd este tot ce contrazice gândirii logice, tot ce este contrar bunului simţ. Mai simplu: când îţi vine să plângi, dar nu poţi de râs.
O astfel de situaţie absurdă s-a ivit zilele trecute la sedinţa Autoguvernării Românesti pe Capitală. După ce la prima sedinţă din acest an de acum câteva săptămâni majoritatea membrilor (5 din 9) nu au votat nici măcar ordinea de zi, întâlnirea s-a dizolvat. Atunci, celor trei români din Ungaria (cercetătoarea Maria Berényi, preotul ortodox Marius Maghiaru si Gheorghe Jancsin, originar din Bătania) li s-au alăturat membrii unguri Józsa Ferenc si Papp Zoltánné, soţia acelui Papp (despre a cărui etnie nu ne mai este permis să vorbim) care exact cu 10 ani în urmă a reusit să blocheze înfiinţarea Autoguvernării pe Ţară a Românilor din Ungaria. La sedinţa de marţi, 17 martie, raportul de forţă s-a schimbat din nou. Jancsin, prietenul si fostul consătean al presedintelui AŢRU, a trecut de cealaltă parte, votând în mod fidel alături de mica echipă a presedintei Anna Roxin, fostă Bálint. Nu pentru prima dată, dar din nou cu insistenţă, Maria Berényi a propus să se supună votului desfiinţarea Autoguvernării Românesti pe Capitală, pentru că aceasta nu serveste interesele românilor din Ungaria. Au votat pentru desfiinţare: Berényi, Maghiaru, Józsa si Pappné. Ceilalţi (Anna Roxin, fostă Bálint, Jancsin, Csikós István, Kovácsné Rojcsek Anna Mária si Dady Kálmán - după cum se vede, cu toţii au frumoase nume românesti!) au fost contra desfiinţării. Cum să nu te umfle râsul sau să te sufoce plânsul, când vezi că si Pappné s-a săturat deja de mizeria din jurul Autoguvernării pe Capitală...
O altă absurditate este c㠄eterna si fascinanta" conducere a Autoguvernării pe Ţară a Românilor din Ungaria a decis ca sedinţa ordinară a Adunării Generale să fie sâmbătă, 21 martie, niciunde altundeva decât în frumoasa noastră Capitală, si nu oriunde, ci în Casa Naţionalităţilor din sectorul V, Belváros-Lipótváros, fiind găzduiţi de autoguvernarea de sector a Anei Roxin, fostă Bálint. Deci, după momentul de acum 10 ani, când toţi strigam în lung si-n lat că etnobisniţarii s-au infiltrat în autoguvernările românesti, în 2009 mergem noi la ei să ţinem sedinţe comune. Adică, se duc ei la ei. Nu trebuie să fii mare analist politic, să-ţi dai seama cine cu cine se va alia pentru următoarele alegeri, cui îi convine perfect această stare umilitoare în care se află comunitatea românească din Ungaria. Deja de un deceniu.
Acestia sunt cei care nu s-au jenat ca, acelor membri ai Adunării Generale care acum doi ani au cerut ca la sedinţele Autoguvernării Românesti să se vorbească române ste (sic!), acum le-au trimis invitaţii de doar trei rânduri, e adevărat că în limba română, dar fără să specifice măcar ora la care se va ţine sedinţa. Bineînţeles, în cele trei rânduri nu au mai încăput nici ordinea de zi, nici alte informaţii referitoare la sedinţă. Care de altfel sunt obligatorii să se trimită tuturor deputaţilor. Ceilalţi membrii AŢRU au primit invitaţii complete în ungureste. Cât despre obligaţii, în acest subiect nu intrăm, deoarece autoguvernările din Ungaria, nici cele locale si nici cele minoritare nu mai au nici un dumnezeu de când Oficiilor de Administraţie Publică li s-a retras dreptul de a controla funcţionarea acestora. Acum toată lumea este liber să facă orice. Vorba lui Caragiale este valabilă si la noi: „Nu ne bântuie numai frica de a ne spune părerea, ci si frica de a asculta, exprimată cu îndrăzneală de către altcineva, părerea noastră proprie... Tremurăm ca nu cumva glasul acelui altcineva să pară a fi al nostru; [...]
Trecem pe lângă absurditate, si nu ridicăm măcar o sprânceană revoltată; auzim neghiobia, si nu zbârcim măcar dintr-o nară dezgustată; vedem impostura si ticălosia, si zâmbim frumos, ca la întâlnirea celor mai bune cunostinţe."
Curat murdar, nene Iancule!
Eva Iova, Foaia Romaneasca
(Romanien Global News)