Obligatoriu, chiar dacă nu ne face plăcere, carnea o s-o trecem prin maşina de tocat de două ori. La a doua trecere, avem grijă s-o înnobilăm cu cele de trebuinţă. Adică vom mai trece prin maşină şi miez de pâine muiat în lapte. Adăugăm sare, piper, mărar, pătrunjel tocat mărunt şi prăjit în unt.
Cine doreşte, poate adăuga usturoi verde tocat sau făcut mujdei. Când ai scos tocătura pentru a doua oară din maşină, adaugi ouăle (câte două la jumătate de kilogram de compoziţie), freci fundul vasului în care pui tocătura c-un boţ de unt proaspăt de mărimea unui ou de raţă, adăugând şi un cartof ras pe răzătoare.
Tocătura bine amestecată, presari fundul de lemn, pe care lucrezi carnea cu posmag (pesmet pisat dacă ai uitat ce-i acela posmag). Iei câte o lingură de tocătură şi o tăvăleşti, până ce-i dai forma sferică. După asta, turteşti tocătura cu un cuţit lat, până ce sfera se reduce la grosimea unui deget arătător a unui bucătar dolofan.
Ajuns aici, pregăteşti tigaia în care ai lăsat să se topească bucata de unt proaspăt. Când dă untul în clocot aşezi pârjoalele în tigaie şi le prăjeşti pe ambele părţi, până se rumenesc cât trebuie. După ce s-au rumenit, le scoţi cu lingura găurită şi le potriveşti frumuşel pe farfuria pe care vor fi servite.
Tot meşteşugul este ca pârjoala să fie rumenită pe dinafară şi mustoasă pe dinăuntru. Ca şi garnitură se potriveşte piureul sau cartofii noi, opăriţi cu unt. Poftă mare!
(Lucullus)
JD 1839/2.08.2006
Ioan Rotundu
