În condiţiile în care nu voi dezminţi cele scrise, stareţul m-a ameninţat că „vă pun la rugăciune”. I-am explicat că i-au luat-o înainte stareţii de la mănăstirile Popăuţi şi Zosin. În ce priveşte ameninţarea cu un proces, i-am explicat stareţului că mă voi simţi onorat să am o nouă dovadă că slujbaşii Bisericii nu dau doi bani pe credinţa în Dumnezeu şi puterile Lui, căutând dreptate la instituţia mireană numită Judecătorie, unde nu de puţine ori cei în sutană ajung trimişi de procurori în calitate de inculpaţi.
I-am mai explicat părintelui stareţ că percepţia publică că ar fi implicat în activităţi mafiote nu-mi aparţine, ea fiind a unora dintre cei care au călcat pragul Mănăstirii Bisericani şi au rămas dezamăgiţi că icoana făcătoare de minuni pe seama căreia mănăstirea îşi face celebritate nici pe departe nu radiază puteri miraculoase. Nu este Mănăstirea Bisericani singura din România care îi atrage pe creştini prin a mediatiza icoane făcătoare de minuni. Sunt mulţi creduli care aşteaptă prosperitate, sănătate şi bogăţii rugându-se la icoane făcătoare de minuni, lăsând la mănăstiri bani frumoşi.
După dialogul cu părintele stareţ am discutat cu Petrişor Moisei. Omul a recunoscut că este bolnav psihic, suferă de „tulburare afectivă bipolară” şi că este pensionat medical. A revenit asupra celor declarate în convorbirile cu mine susţinând că a făcut declaraţiile într-un moment de rătăcire. Cine a ascultat convorbirea mea cu Petrişor şi-a putut da seama că acesta nu pare deloc a fi cu mintea rătăcită, ci mai degrabă un şmecheraş. Chiar el, într-o altă convorbire declară că boala nu-i afectează puterea de judecată, este conştient şi raţional. De altfel, din cele două discuţii ale mele cu acest Petrişor, care s-a declarat internat din proprie iniţiativă la Psihiatrie pentru nişte analize, nu s-ar dovedi că are avea afectată puterea de judecată.
Nu mi-a explicat părintele Serafim cum a ajuns să devină „şeful” lui Petrişor şi nici cum numărul său de telefon este cunoscut atât de Petrişor cât şi de soţia acestuia iar relaţiile dintre ei sunt îndeajuns de familiare, cel puţin aşa am putut să-mi dau seama din dialogurile mele purtate cu ambele părţi.
Colac peste pupăză, în această seară, în jurul orei 17.00 am fost sunat de către un cetăţean care s-a recomandat a fi consilierul personal al primarului comunei Alexandru cel Bun de care aparţine şi mănăstirea Bisericani.
În discuţia avută l-a declarat pe Petrişor un fel de şmecheraş, decât a fi nebun. Mi-a mai explicat că părintele stareţ este un preot respectabil şi că în presa de la Piatra Neamţ ce s-a scris vizează evenimente din anul 2013 prezentate eronat în primă fază.
Redau titlurile a după articole care pot fi citite şi acum pe site-ul publicaţiilor în cauză: „Stareţul Mănăstirii Bisericani, jefuit de banii pentru clopotniţă” publicat în 22 octombrie 2013 şi „Stareţul Mănăstirii Bisericani, rupt în bătaie şi tâlhărit” din aceeaşi dată. Consilierul primarului, dacă într-adevăr era consilierul acestuia, a negat că banii furaţi ar fi fost pentru clopot şi că hoţii au fost prinşi şi condamnaţi.
Dacă lucrurile stau aşa cum le-a prezentat stareţul şi consilierul primarului, atunci percepţia publică este cea eronată iar părintele stareţ să facă bine să nu-şi mai asocieze imaginea publică cu personaje ca Petrişor. Dar şi cu consilierul primarului am rezerve că ar fi fost el, de vreme ce atunci când i-am cerut numele în clar mi-a închis telefonul. Vocea aduce mai degrabă a unui om al bisericii decât a unui politician care-l consiliază pe primar.
Ca lucrurile să nu mai poată fi interpretare în moduri diferite, public toate convorbirile avute în seara zilei de miercuri şi astăzi.
Un lucru este cert, bolnav psihic sau şmecher, Petrişor Moisei a făcut mai multe presiuni asupra Duţei Abelcioaie să-şi vândă apartamentul şi să meargă la mănăstire,m el considerându-l pe stareţul Serafim drept şeful lui. Martori sunt acele doamne care au acces în locuinţa şi viaţa Duţei Abelcioaie şi care m-au contactat să intervin pentru a le ajuta ca Duţa să scape de presiunile lui Petrişor pentru a-şi vinde apartamentul. În ce mă priveşte, îmi menţin atenţia asupra acestui caz. Părintele stareţ de mă „va pune la rugăciune”, îi amintesc deviza după care susţine că se călăuzeşte în viaţă de slujbaş al Bisericii, acea că „Cel mai mare lucru este salvarea sufletului”. Depinde al cui?!
Ion Mamaische
