Discutând cu ei am observat cum zidul din spatele clădirii se prăbuşise. Privind mai atent am putut constata că temelia zidului nu era una obişnuită, ci formată din nişte bucăţi de capiteluri provenite de la coloane (foto 3). De la cei doi tineri n-am putut primi explicaţii despre cum s-a putut ca astfel de capiteluri să ajungă pe post de fundaţie. N-aveau habar de elementele arhitecturale, probabil erau zilieri localnici.
Am fotografiat bucăţile de capiteluri din zidul dărâmat cu intenţia de a încerca să aflu de unde puteau proveni, mai ales că şi cărămida din care se construise căminul nu arăta a fi una obişnuită. Cărămizile erau mai mari în dimensiuni şi mult mai rezistent realizate.
Am intuit că este posibil ca aceste bucăţi de capiteluri şi cărămizile să provină de la fostul conac al iluştrilor boieri Calimachi dar îmi trebuia o certitudine. Dar cel mai mult voiam să aflu ce fel de lucrări se fac la cămin, cât costă şi din ce surse sunt finanţate. Cât despre faptul că lucrarea o executa firma lui

Am mai putut constata că de la locul lucrărilor lipsea acel panou informativ cu datele finanţatorului, ale beneficiarului, cine este proiectantul şi executantul, valoarea investiţiei şi termenul de finalizare. Poate că inspectorii de la Inspecţia de Stat în Construcţii vor face un drum până la Stânceşti să aplice legea, chiar dacă patronul Marcel Bârsan ştie cum să ungă rotiţele mecanismului social ca să nu scârţâie.
În urma celor constatate la căminul din Stânceşti am avut o discuţie cu fostul jurnalist şi actual director al Teatrului Mihai Eminescu Botoşani, Traian Apetrei despre care ştiam că are o relaţie apropiată cu ultimul moştenitor al boierilor Calimachi. Apetrei doar presupunea că acele materiale ar putea proveni de la conacul Calimachi, bombardat de aviaţia rusă în vara anului 1944, dar m-a îndrumat spre profesorul Sergiu Manolache (foto 1) de la şcoala Cucorăni, un monografist al comunei Mihai Eminescu.
Ieri, în drum spre Cucorăni, am trecut din nou pe la căminul din Stânceşti, Voiam să mai fotografiez şi alte eventuale dovezi care să susţină varianta cu provenienţa materialelor de la fostul conac boieresc. De această dată muncitorii, vreo patru la număr, mi-ai interzis să mai intru în perimetru şi să fotografiez. Cică aşa le-a ordonat patronul Marcel Bârsan. Am încercat să le explic că obiectivul este unul public şi este dreptul meu să-l fotografiez.
Degeaba, poruncile lui Bârsan s-au dovedit mai puternice decât legile statului. De la Stânceşti m-a deplasat la Cucorăni. Pe profesorul Sergiu Manolache

Din partea Primăriei, contractul de finanţare a fost semnat de Aneta Gireadă ca primar, soţia lui Verginel, şi directorul economic Ionel Nicoleta, amanta lui De când în spaţiul public a apărut acea declaraţie cretină a premierului Viorica Dăncilă cum că „Meleşcanul a vorbit cu mine, cu primul ministru”, în Ipoteşti se ştie că adevăratul primar este Verginel Gireadă, nevastă-sa Aneta şi amanta Nicoleta fiind doar executantele ordinelor sale.
În presa botoşăneană s-a scris că Verginel Gireadă a fost cel care a aranjat cu Marcel Bârsan să-i ridice Doinei Federovici vila de la Sălişte – Stăuceni, Tot el a aranjat şi cu vila lui Ţurcanu de la Lebăda pentru care acum Bârsan este inculpat alături de Florin Ţurcanu. Faptul că acelaşi Bârsan a câştigat şi lucrarea de la căminul cultural Stânceşti nu trebuie să mire pe nimeni. O afacere de familie pe bani publici. Atât!