Istoria Moldovei, de la întemeiere până la sfârşitul veacului al XV-lea, se găseşte scrisă în şase cronici slavo-române: Letopiseţul anonim al Moldovei(Letopiseţul de când s-a început Ţara Moldovei), cunoscut şi sub numele de Letopiseţul de la Bistriţa, două versiuni ale Letopiseţului de la Putna, apoi cronicile moldo-germană, moldo-rusă şi moldo-polonă (prelucrări străine ale cronicei slavone).
Letopiseţul anonim al Moldovei este cel mai apropiat de prototipul comun, deoarece reprezintă forma cea mai sobră şi, totodată, cea mai completă a înşiruirii tuturor faptelor importante ale istoriei Moldovei în veacul al XV-lea.
Acest letopiseţ este uşor de datat. El a fost scris în a doua jumătate a veacului al XV-lea şi descrie evenimente până la sfârşitul domniei lui Ştefan cel Mare. Cronica internă începe cu venirea lui Dragoş din Ţara Ungurească, de la Maramureş, după un bour, la vânătoare(1359).
Letopiseţul de la Bistriţa (mănăstirea unde a fost găsit) pentru oraşul Botoşani este deosebit de important, deoarece el cuprinde prima menţiune documentară a oraşului, scrisă cam în acelaşi timp cu evenimentul la care se referă: incursiunea de pradă a tătarilor.
Acest document a fost preluat după circa 200 de ani de cronicarul Grigore Ureche (1590-1647) şi inclus în cronica sa intitulată Letopiseţul Ţării Moldovei (cea mai veche scriere din Moldova în limba română), ce prezintă istoria Moldovei de la 1359 până la 1594.
Documentul are următorul conţinut:
[...]Scrie letopiseţul nostru că în anii 6947 (1439) noiembrie 28, intrat-au în ţară oaste tătărească, de au prădatu şi au arsu până la Botăşani şi au arsu şi târgul Botăşani. (Ştefan Ciubotaru Monografia oraşului Botoşani)