Din cauza unei anomalii genetice, în celulele bolnavilor se depun mucopolizaharide care bulversează total activitatea celulară. Din cauza depunerilor, apar deformări ale scheletului, piticismul, ficatul şi splina se umflă nepermis de mult, faţa se deformează, ochii nu mai văd, corpul se deplasează din ce în ce mai greu. Totodată se instalează retardul mental, progresiv şi ireversibil, însoţit uneori de manifestări agresive. După o viaţă chinuită, copiii cu Hunter se sting de regulă la vârsta de 10-12 ani, explică medicul Roxana Valeriu despre boala Hunter.
Hunter este totuşi o boală care se poate ţine sub control. Tratamentul constă în injectarea prin perfuzie a acelei enzime care lipseşte din corpul pacienţilor. Enzima cu pricina digeră moleculele care obstrucţionează activitatea celulară. Astfel, dacă tratamentul se începe în jurul vârstei de 2 ani, pacienţii pot trăi normal până la adânci bătrâneţi. Din păcate, tratamentul costă foarte mult. (Doina Marcu)