Evenimentul Botezului este descris de către toţi evangheliştii. Matei relatează că Isus a venit din Galileea la râul Iordan, unde boteza Ioan Botezătorul, cerând să fie şi el botezat. Ioan i-a zis: Eu am trebuinţă să fiu botezat de tine şi tu vii la mine", iar la răspunsul lui Isus, că aşa se cuvine, a fost botezat în cele din urmă de către Ioan. Boboteaza (Botezul Domnului) este o manifestare a celor trei Persoane ale Treimii: Fiul se botează în Iordan de către Ioan, Spiritul Sfânt se coboară asupra lui Isus în chip de porumbel, iar Tatăl din cer Îl declară ca fiind Fiul sau.
Boboteaza (6 ianuarie) şi cu Sfântul Ioan (7 ianuarie) aproape că formează una şi aceeaşi sărbătoare. În ajun, preotul sfinţeşte casele cu apa care a fost sfinţită în dimineaţa aceea după Liturghie. Oamenii ţin post negru până ce vine preotul şi beau din această apă sfinţită. Preotul este precedat de copii îmbrăcaţi în cămăşi albe, sunând din clopoţei şi deschizând calea preotului, strigând Kira Leisa, adică pronunţarea româneasca a grecescului Kyrie Eleison (Doamne miluieşte). Pe lângă Troparul Bobotezei, copii cântă colinde speciale care descriu minunea care a avut loc la Iordan. În ziua aceasta, în afară de preot, nimeni nu se duce colindând din casă în casă.
În ziua de Bobotează, după liturghie, preotul împreună cu enoriaşii fac o procesiune spre un lac, râu sau vreun izvor, pentru slujba Sfinţirii Apelor. Când Troparul Bobotezei începe, vânătorii şi pădurarii satului împuşcă peste ape ca să alunge duhurile necurate. Astăzi, acest obicei a păstrat doar semnificaţia festivă a unui foc de artificii, fiind lipsit de simbolism. Dacă este frig, se pregăteşte o cruce de gheaţă, pentru a marca locul slujbei şi la sfârşit preotul aruncă în apă o cruce de lemn, iar feciorii satului se aruncă să o scoată, chiar daca este ger. Se crede că în ziua aceasta toate apele pământului sunt sfinţite; de aceea femeile nu spală rufe pentru următoarele opt zile până la sfârşitul praznicului.
Printre tradiţiile şi obiceiurile de Bobotează, figura şi Iordănitul femeilor. În satele din nordul ţării, pe vremuri, femeile se adunau în grupuri mari acasă la cineva şi duceau alimente şi băutură. După ce serveau masa, ele cântau şi jucau toată noaptea. Dimineaţa ieşeau pe stradă şi luau pe sus bărbaţii care apăreau întâmplător pe drum, îi luau cu forţa la râu, ameninţându-i cu aruncatul în apă. Tot acum, în unele regiuni, avea loc integrarea tinerelor neveste în comunitatea femeilor căsătorite prin udarea cu apă din fântână sau dintr-un râu. În noaptea de Bobotează, tinerele fete îşi visează ursitul. Ele îşi leagă pe inelar un fir roşu de mătase şi o bucăţică de busuioc; busuioc se pune şi sub pernă. Fetele care cad pe gheaţă în ziua de Boboteaza, pot fi sigure că se vor mărita în acel an. (B.P.F.)