Voronin se teme de trădare
Tentaţia fostului şef al statului de a se eschiva de la vot trădează frică. El se teme să se facă de râs. Asta se vede de la o poştă, oricât s-ar strădui să-şi ascundă emoţiile. Bănuieşte, pesemne, că în cazul în care vor participa la alegerile preşedintelui, mulţi dintre tovarăşii săi de drum se vor suci în faţa urnei şi îl vor încornora în cel mai mişelesc mod cu putinţă.
La prima vedere, istoria se repetă. Atâta doar că întoarsă pe dos. După alegerile parlamentare din aprilie, deputaţii celor trei partide liberale, precum se ştie, au refuzat să ia parte la votare şi comuniştii nu au reuşit să obţină mult râvnitul vot de aur" care le lipsea pentru a o instala pe Zinaida Greceanâi în jilţul prezidenţial.
Numai că, la o privire mai atentă, între situaţia de astăzi şi cea din primăvară e o diferenţă capitală. Democraţii şi-au justificat neparticiparea la vot acum câteva luni prin acuzaţiile de fraudă. Suspiciunile interne de trucare a scrutinului au fost întărite atunci de manifestaţiile anticomuniste din 6 şi 7 aprilie, precum şi de atitudinea sceptică faţă de corectitudinea alegerilor, luată de prestigioase instituţii internaţionale.
Acum însă lucrurile stau altfel. Legitimitatea alegerilor din 29 iulie n-a fost contestată de nimeni. Iar problema aparent litigioasă iscată în jurul primei şedinţe a Parlamentului de noua legislatură a fost tranşată în cele din urmă de Curtea Constituţională.
PCRM intră în disoluţie
Astfel, PCRM la ora actuală nu are nici măcar motivaţii formale pentru a obstrucţiona alegerea şefului statului. Asta pe de o parte. Pe de alta, comuniştilor, după scrutinul din aprilie, nu le ajungea un singur vot pentru a întruni o majoritate calificată. De aceea democraţii erau îndreptăţiţi să-şi ia măsuri de precauţie.
Astăzi însă, pentru a alege şeful statului, noii majorităţi parlamentare îi lipsesc tocmai opt voturi. E un decalaj foarte greu de surmontat. Cu toate acestea, rezultatul votării îi dă mari dureri de cap lui Voronin. De unde şi senzaţia că el şi-a pierdut încrederea în fidelitatea şi pacienţa ortacilor săi. E un semn clar că PCRM intră în disoluţie. Acest lucru, ce-i drept, încă nu se vede bine cu ochiul liber. Dar şi pe Titanic, când nava a început să ia apă prin toate încheieturile, la început totul era calm şi frumos. Sus, la clasa întâi, cânta muzica. Pocneau dopurile de şampanie, lumea veselă ciocnea paharele, se auzeau râsete, doamnele cu ochi languroşi dansau cu domni semeţi. Însă jos, undeva în măruntaiele vasului, îşi croiau deja drum valurile ucigătoare ale oceanului.
Partidul Comuniştilor, neîndoielnic, se duce la fund. Unii dintre coechipierii fostului preşedinte caută deja un colac de salvare. Presa scrie că aceştia poartă negocieri cu reprezentanţii AIE, încercând să evite alegerile anticipate. Unii par deprimaţi. Duminică, de exemplu, ex-ministrul Igor Dodon sugera cu amărăciune la NIT că FMI a întrerupt negocierile cu autorităţile comuniste pentru a netezi drumul democraţilor spre putere.
Toată lumea s-a săturat de guvernarea PCRM. Totuşi, Voronin se aventurează să intre cu ambarcaţiunea sa naufragiată într-o luptă care poate fi ultima în cariera-i politică. El vrea să provoace cu tot dinadinsul alegeri anticipate, deşi acestea riscă să pecetluiască soarta comuniştilor.
Trei scenarii posibile
Boicotul anunţat ar putea să aibă consecinţe imprevizibile. În linii mari, dacă PCRM refuză să ia parte la vot, sunt posibile trei scenarii. Nici unul dintre acestea nu pare să avantajeze PCRM. Oricum, haideţi să le luăm pe rând.
Primul. În cazul în care Voronin le forţează mâna colegilor din fracţiune, nu-i exclusă o rebeliune pe faţă în sânul partidului, deşi astăzi aceasta pare puţin probabilă. S-ar putea ca unii dintre membrii grupului parlamentar să se desprindă ostentativ de PCRM şi să-l voteze pe Marian Lupu sau să facă presiuni pentru a-l determina pe fostul preşedinte să demisioneze de la cârma formaţiunii.
Al doilea. Boicotul e în măsură să-i aducă lui Voronin un câştig de moment. Dar acesta ar putea să se constituie într-o victorie a lui Pyrrhus. Dacă PCRM va decide să nu ia parte la alegeri, posibilii renegaţi care sunt deja pregătiţi să-l voteze pe Marian Lupu, s-ar putea să nu se încumete să-l înfrunte deschis pe Voronin. Ca rezultat, deputaţii comunişti vor fi constrânşi să absenteze in corpore de la vot. În această situaţie, AIE ori va convoca alegeri anticipate, ori va iniţia un referendum constituţional la sfârşit de an pentru a alege preşedintele la primăvară printr-un sufragiu direct şi universal. În ambele cazuri, comuniştii mai curând pierd decât înving, deoarece şi iniţiativa, şi puterea executivă le va aparţine democraţilor.
Al treilea. După instalarea guvernului, coaliţia democratică, pentru a evita boicotul, s-ar putea să le cedeze comuniştilor postul de şef al statului care în cele din urmă va fi votat. În cazul în care PCRM refuză oferta, lucrurile vor evolua pe canavaua celui de-al doilea scenariu.
Petru Bogatu, Jurnal de Chisinau
Romanian Global News