O cotoroanţă de 18 ani?
Refuzul unui ospăţ copios parcă a venit să confirme pronosticurile pline de scepticism ale unor analişti ruşi. Aceştia, în ajunul reuniunii, afirmau că liderii din republicile ex-sovietice vin la Chişinău ca să îngroape cadavrul CSI.
Oricât ar părea de paradoxal, Mihai Ghimpu, preşedintele interimar al Republicii Moldova, s-a dovedit a fi mult mai optimist decât experţii ruşi, în ceea ce priveşte starea actuală a Comunităţii Statelor Independente. Potrivit lui, CSI ar fi nu un cadavru, ci o bătrână senilă care trage să moară. Dacă e să-i dăm crezare, cotoroanţa a îmbătrânit înainte de vreme, la frageda-i vârstă de numai 18 ani de la naştere.
Oricum, mă podidesc lacrimile ori de câte ori unii analişti sau venerabili oameni de stat îi cântă prohodul CSI-lui, comparând-o ba cu un copil născut mort, ba cu un schelet, ba cu o babetă sau cu vreun ghiuj exotic pe cale să-şi dea obştescul sfârşit. Îmi vine să le plâng pe umăr, nu alta. Noroc însă că niciuna dintre aceste metafore nu are nimic în comun cu realitatea. CSI nu a fost niciodată un organism viu şi funcţional. Şi nici nu şi-a dorit să fie asta vreodată. Menirea ei era alta.
Pretinsa Comunitate a Statelor Independente din capul locului îşi propunea să joace rolul unui sat potiomkinist îndărătul căruia trebuiau să fie ascunse ruinele URSS. În cele din urmă însă până şi confecţionarea unui atare decor fals s-a dovedit a fi peste puterile lui Boris Elţîn.
O momâie de carton
Ca rezultat, primul preşedinte al Rusiei postsovietice s-a resemnat, mulţumindu-se cu o ordinară momâie de carton. Deşi îşi dădeau seama că au de a face cu o făcătură, conducătorii republicilor desprinse de defunctul imperiu al răului se adunau cu regularitate în jurul acesteia pentru a jura credinţă Kremlinului ascuns în spate.
Ceremonialul plicticos, numit summit-ul CSI, deşi era stropit generos cu licori tari în finalul unor întâlniri fugare, a funcţionat atâta timp cât preşedinte al Rusiei a fost Vladimir Putin. Transferându-se însă în jilţul de premier, el i-a făcut un cadou scump copilului său de suflet, Dmitri Medvedev. I-a dăruit postul de preşedinte al Rusiei. Iar odată cu acesta i-a pus la dispoziţie şi un însemn al supremaţiei regionale - matahala CSI. O jucărie ce-i dă noului şef de stat senzaţia puterii. Că de aia e copil, vorba lui Ion Creangă, să se joace, nu-i aşa?
Numai că, sub Medvedev, liderii fostelor republici sovietice, nitam-nisam, şi-au pierdut orişice pietate faţă de arătarea cioplită încă de Elţîn. Şi, în consecinţă, idolul de mucava nu mai are acum nicun farmec.
La summitul de la Chişinău au absentat preşedinţii Kazahstanului, Uzbekistanului, Turkmenistanului şi Tadjikistanului. Dar şi cei care s-au prezentat la faţa locului au creat impresia că au venit doar pentru a-şi etala nemulţumirile faţă de Moscova. Belarusul Aleksandr Lukaşenko, de exemplu, le-a cerut socoteală ruşilor pentru faptul că nu-i oferă creditul promis şi, de parcă asta nu era de-ajuns, le-a reproşat, pe un ton moralizator, că au urâtul obicei de a nu se ţine de cuvânt.
Ce mai calea-valea, aşa-zisul summit al Comunităţii Statelor Independente a degenerat la Chişinău într-un circ politic în toată legea. Acum, când nu mai sperie şi nu mai amăgeşte pe nimeni, momâia de carton a CSI-lui a ajuns să fie ori ridiculizată, ori călcată în picioare, ori, în cel mai bun caz, ignorată.
În aceste împrejurări, grupul de preşedinţi din teritoriile ex-sovietice seamănă tot mai mult cu o ceată de oameni care se află împreună doar pentru că au fost nevoiţi să se înghesuie în acelaşi troleibuz vechi şi aglomerat. Dar pentru că între timp încep să apară şi alte oportunităţi, fiecare caută s-o ia care încotro. Tocmai de aceea Medvedev şi compania au renunţat la banchetul din cramele de la Cricova. Pentru că, de bună seamă, cine chefuieşte într-un troleibuz uzat şi defectat ce hodorogeşte ameninţător? Mai bine te cobori la prima staţie. Nu de alta, dar în caz contrar rişti să te curenteze.
Ucraina şi Moldova, singurele ţări democratice din CSI
La Chişinău a venit doar cine nu putea să se eschiveze. Rusul Medvedev trebuia să preia preşedinţia CSI. Ucraineanul Iuşcenko a făcut ultima tentativă de-a discuta între patru ochi cu omologul său rus. Belarusul Lukaşenko, după cum am spus, a profitat de ocazie ca să ceară iar împrumutul de 2 miliarde neonorat de Moscova. La fel şi kirghizul Bakiev. Azerul Aliev şi armeanul Sargsian urmau să se întâlnească în incinta Ambasadei SUA la Chişinău pentru a discuta chestiunea Karabahului de Munte. Ceilalţi n-aveau nicio treabă şi nu au sosit.
Unde mai pui că Ucraina şi Moldova, sigurele două ţări democratice din CSI, s-au potrivit ca nuca în perete cu profilul unor regimuri despotice. Politicienilor promovaţi la guvernare în urma unor alegeri libere nu le stă deloc bine să pozeze pe fundalul unui idol de mucava. Totuşi, noua putere de la Chişinău, propunându-şi să fie pragmatică, i-a intrat în voie preşedintelui rus şi s-a jucat şi ea cu el de-a CSI. Rămâne de văzut ce-a obţinut. S-a văzut cu ochiul liber că jucăria lui Medvedev s-a stricat. Şi nu-i exclus să nu mai poată fi reparată.
Petru Bogatu, Jurnalul de Chisinau
Romanian Global News