Sunt frecvente situaţiile în care persoane fizice sau juridice se adresează instanţei în vederea recuperării unor creanţe scadente. De regulă, punerea în executare a unei hotărâri se poate face doar după scurgerea termenului pus la dispoziţie de instanţă pentru efectuarea plăţii, însă nu în toate cazurile deduse judecăţii se acordă acest termen. Se poate trece peste respectarea acestui termen atunci când din atitudinea datornicului reiese indisponibilitatea acestuia de a-şi achita creditul. Nu toate bunurile datornicului sunt supuse procedurii de executare silită. Astfel, sunt excluse de la executare bunurile de uz personal sau casnic de necesitate strictă pentru acesta, alimentele necesare debitorului şi familiei sale pentru două luni, sau dacă se ocupă exclusiv de agricultură, alimente necesare până la noua recoltă. Se mai încadrează în această categorie şi combustibilul necesar debitorului şi familiei sale pentru trei luni de iarnă. În afară de bunuri, sunt excluse de la executare şi o parte din veniturile realizate din muncă. În acest sens Codul de Procedură Penală precizează că salariile şi orice venituri periodice realizate din muncă, pensiile acordate din bugetul asigurărilor sociale, precum şi orice alte sume destinate asigurării mijloacelor de existenţă pot fi urmărite până la jumătate din venitul net pentru sume datorate cu titlu de alocaţie sau întreţinere, şi până la o treime din acesta pentru orice alte datorii. În situaţia existenţei mai multor urmăriri de acest fel asupra aceleiaşi surse de venit, urmărirea nu poate depăşi jumătate din venitul lunar net.(Dumitriţa AILOAE)