Două şcoli îşi dispută, cu arcanul, şase elevi năzdrăvani

În oraşul Flămânzi, după cum se ştie, există o puternică rivalitate şcolară între Şcoala nr. 1 Flămânzi şi Şcoala nr. 2 Cordun, ambele fiind unităţi de învăţământ cu tradiţie, situate pe aceeaşi arteră, la circa un kilometru una de alta. Până acum, această rivalitate s-a manifestat pe plan educaţional şi cultural, fiecare încercând să obţină rezultate cât mai bune, atât la nivelul absolvenţilor de ciclu gimnazial cât şi la cel al participării cu succes la concursuri şi spectacole artistice.
Asta până mai zilele trecute, când între cele două unităţi a intervenit o adevărată dispută, cauzată de faptul că un număr de şase copii, care figurau încă din ultimul an de grădiniţă ca viitori elevi ai Şcolii nr. 1 Flămânzi, au refuzat, la începerea recentului an şcolar, să se înscrie în clasa I-a de aici preferând să urmeze cursurile Şcolii nr. 2 Cordun. Şi astfel s-a creat o adevărată harababură din care cei afectaţi vor fi, cu siguranţă, copii. Aceştia riscă să nu îşi primească drepturile legale cuvenite, deoarece, teoretic, figurează în evidenţele unei şcoli la care nu vor să meargă, iar practic urmează cursurile unei şcoli care nu îi poate – sau nu doreşte – să îi înscrie.
Se vorbeşte deja că intenţionat micuţilor elevi nu li s-au dat pachetele cu mâncare şi rechizitele cuvenite, pentru a fi forţaţi să plece din colectivul actual şi să se (re)înscrie la Şcoala Flămânzi. Mai mult chiar, este posibil ca nivelul presiunilor să se fi extins şi asupra familiilor acestora, existând persoane care vorbesc de existenţa unor scrisori de intimidare trimise de anumite cadre didactice de la Şcoala Flămânzi.
Să vedem însă cum stau lucrurile de fapt şi ce situaţii se ascund în spatele acestor întâmplări bizare. Ca în majoritatea unităţilor de învăţământ şi la Şcoala nr.1 Flămânzi se fac, în fiecare an, în luna martie, înscrieri pentru clasa I-a a copiilor din ultima grupă de la grădiniţă. Fişele completate cu această ocazie şi semnate obligatoriu de părinţi sunt folosite pentru stabilirea Planului de Şcolarizare, adică, concret, a numărului de clase I-a programate pentru anul şcolar viitor. Totodată, această perioadă de înscriere se află în concordanţă şi cu graficul mişcării personalului didactic, de numărul de clase depinzând în mod direct numărul de învăţători care vor preda la catedră. Rodica Abăcioaei, directoarea Şcolii nr. 1, susţine că pe baza cererilor făcute încă din luna martie de părinţii copiilor de la Grădiniţa nr.1 şi Grădiniţa nr. 2, s-a decis ca pentru cei 33 de învăţăcei, să fie menţinute cele două clase, respectiv cei doi învăţători, care au existat şi în anul precedent.
Plecarea a nu mai puţin de şase copii de la Şcoala nr. 1 Flămânzi la Şcoala nr. 2 Cordun a dat peste cap aparentul echilibru, una dintre clase riscând să fie desfiinţată. Cu consecinţe extrem de neplăcute pentru unul dintre învăţători, din care unul este un cunoscut om politic şi consilier local, iar celălalt, o învăţătoare cu o vechime de 30 de ani în învăţământ.
Cum nici una dintre soluţii nu este agreată, transferul oricăruia dintre învăţători la altă şcoală cu deficit de cadre didactice, cu naveta de rigoare, riscând să creeze probleme de imagine (şi nu numai) persoanei respective, se fac presiuni enorme asupra copiilor şi părinţilor acestora, pentru ca odraslele să înveţe carte acolo unde trebuie şi apele să redevină limpezi. “Am vorbit cu părinţii chiar la şedinţa din anul şcolar precedent şi le-am spus să mă anunţe dacă au de gând să dea copii la altă şcoală, pentru că eu, cu 28 de copii, fac anul acesta o singură clasă. Înscrierile, pe care le păstrez într-un dosar, au fost semnate pentru 33 de copii, dar în realitate am numai 27, insuficienţi pentru două clase, în care ar trebui să am cel puţin 31 de elevi”, a afirmat directoarea Rodica Abăcioaei.
La Şcoala nr. 2 Cordun, directoarea Maria Slobodeanu, încearcă să ne demonstreze că, în cazul în speţă, nici usturoi n-a mâncat, nici gura nu-i miroase. Ni se explică faptul că, părinţii copiilor, “Nici nu au vorbit cu mine, au dus direct copii la clasa învăţătoarei Elena Siminiceanu (probabil, cea mai bine cotată învăţătoare din oraş – n.r.), dar pentru că nu au fişe de înscriere aici, ci la Şcoala nr. 1, nu pot nici să-i scot afară pe poarta şcolii, dar nici să-i prind în situaţia şcolară de la noi. Am reuşit totuşi să-i includem în programul “laptele şi cornul” pentru a primi alimentele de la noi, dar pentru rechizite trebuie să meargă acolo unde s-au înscris, acolo sunt pachetele şi ghiozdanele lor. Dacă doreau să înveţe la noi, trebuiau să facă acolo primul semestru la Şcoala nr. 1 Flămânzi şi apoi să se transfere la noi”.
Lăsând la o parte afirmaţia, cel puţin bizară, că cei şase mici elevi au fost aduşi pur şi simplu la clasa învăţătoarei Siminiceanu şi lăsaţi acolo, ca pisoii fără ochi, fără ştirea directoarei Slobodeanu, surprinde, în cazul ambelor cadre didactice consultate, lipsa de înţelegere a acestora faţă de esenţa muncii educative, dorinţa democratică a părintelui de a-şi încredinţa odrasla spre educaţie unei şcoli mai bune, unui învăţător mai capabil. “Eu, pur şi simplu, n-am avut ce face. Nu le pot interzice copiilor să vină la şcoală pentru că încalc legea, i-am înscris în catalog, i-am trecut la pachet alimentar. Asta a fost alegerea părinţilor”, ne-a spus învăţătoarea Elena Siminiceanu, în clasa căreia învaţă cei şase năzdrăvani.
Ce-ar mai fi de adăugat? Poate doar faptul că în harababura iscată de directori şi învăţători în acesta caz nu se ţine cont aproape de loc de dorinţa părinţilor celor mici. Aceasta urmăreşte, în primul rând, interesele personale ale acelor cadre didactice pentru care reducerea unei clase ar putea deveni stânjenitoare. Mai ales în condiţiile în care, culmea, chiar din această săptămână, fiecare şcoală va fi obligată să raporteze situaţia sa exactă, pentru ca, în urma evaluărilor şi a verificărilor Inspectoratul Şcolar Judeţean, să primească codul de culoare valoric sub care va funcţiona, un fel de echivalent al steluţelor care clasifică din punct de vedere calitativ hotelurile mai mari sau mai mici. (B.P.F.)