Secolul IX î.Hr.
De luptă se feresc doar laşii.
(Iliada)
Să lăsăm trecutul să fie trecut.
(Iliada)
Între oameni şi lei nu există cale de înţelegere dreaptă, oile şi lupii nu au aceleaşi simţăminte; ei urzesc tot timpul moartea, unii altora.
(Iliada)
Nu e bine să ai prea mulţi comandanţii; unul singur trebuie să conducă, unul singur trebuie să fie rege.
(Iliada)
Fie pomana cât de mică, bucuria e mare!
(Odiseea)
Frumuseţe, minte, vorbire aleasă; zeii nu dăruiesc aceluiaşi om toate harurile, o ştim prea bine.
(Odiseea)
Spicul se recunoaşte după pai.
(Odiseea)
Dezaprob atât excesul de amabilitate cât şi excesul de răceală al unei gazde. Ce i se cuvine musafirului? O primire binevoitoare, dacă rămâne, despărţirea, dacă doreşte să plece.
(Odiseea)
Celui ce nu e bun platnic i se dau garanţii îndoielnice.
(Odiseea)
Sobrietatea nu se potriveşte decât săracilor.
(Odiseea)
Heisod
Secolul VIII î.Hr.
Fereşte-te de o proastă reputaţie între semenii tăi. Faima este primejdioasă; povara ei e uşor de ridicat, chinuitor de suportat şi greu de lăsat jos.
(Munci şi zile)
Cel ce-şi dăruieşte cuvintele este o comoară. Măsurarea cuvintelor este cea mai preţioasă măsură. Dacă eşti bârfitor, în curând lumea te va bârfi şi mai mult.
(Munci şi zile)
Cât este de nesăbuit omul care, dispreţuind ceea ce se află lângă el, va căuta ceea ce este departe de el!
(Munci şi zile)
Suferinţa îi redă prostului bunul simţ.
(Munci şi zile)
Amărăciu8nile, munca grea şi bolile crunte grăbesc bătrâneţea: pentru că oamenii care suferă îmbătrânesc repede.
(Munci şi zile)
Alceu
Secolul VII î.Hr.
Nu vă ataşaţi decât de oamenii vrednici de stimă; evitaţi mai presus de orice compania celor laşi: nimeni nu îi respectă, nici măcar semenii lor.
(Fragmente)
Cel ce spune ce-i place aude ce-i displace.
(Fragmente)