1850 1889
De la Nistru pân`la Tisa
Tot românul plânsu-mi-s-a
Că nu mai poate străbate
De-atâta străinătate.
(Doina)
Viitorul şi trecutul
Sunt a filei două feţe,
Vede-n capăt începutul
Cine ştie să le-nveţe;
Tot ce-a fost ori o să fie
În prezent le-avem pe toate,
Dar de-a lor zădărnicie
Te întreabă şi socoate.
(Glossa)
Porni Luceafărul. Creşteau
În cer a lui aripe
Şi căi de mii de ani treceau
În tot atâtea clipe.
(Luceafărul)
O, acopere-mi fiinţa-mi cu-a ta mută armonie,
Vino somn ori vino moarte. Pentru mine e totuna:
De-o petrece-ncă cu mâţe şi cu pureci şi cu luna,
Or de nu cui ce-i aduce? Poezie sărăcie!
(Cugetările sărmanului Dionis)
Făclie de veghe pe umezi morminte,
Un sunet de clopot în orele sfinte,
Un vis ce îşi moaie aripa-n amar,
Astfel ai trecut de-al lumii hotar.
(Mortua est)
Cu mâine zilele-ţi adaogi,
Cu ieri viaţa ta o scazi
Şi ai cu toate astea-n faţă
De-a pururi ziua cea de azi.
(Cu mâine zilele-ţi adaogi...)
Şi când gândesc la viaţa-mi, îmi pare că ea cură
Încet repovestită de o străină gură,
Ca şi când n-ar fi viaţa-mi, ca şi când n-aş fi fost.
Cine-i acel ce-mi spune povestea pe de rost
De-mi ţin la el urechea şi râd de câte-ascult
Ca de dureri străine?... Parc-am murit de mult.
(Melancolie)
Dar lăsaţi măcar strămoşii ca să doarmă-n colb de cronici;
Din trecutul de mărire v-ar privi cel mult ironici.
Cum nu vii tu, Ţepeş doamne, ca punând mâna pe ei,
Să-i împarţi în două cete: în smintiţi şi în mişei,
Şi în două temniţi large cu de-a sila să-i aduni,
Să dai foc la puşcărie şi la casa de nebuni!
(Scrisoarea a III-a)