„Chiar de râde-un târg de mine,
Dacă nu-mi fac numărul, eu mor.
Am doar o dambla, un dor:
Vreau iar scaunul, ştiţi bine!
Daţi-mi-l precum mi-e cheful,
Numai eu îl merit deci.
Vreau să vă conduc pe veci
Şi să m-adoraţi. Vi-s şeful!”
Un alt cititor, „Gelu”, ne sugerează să „Verificaţi blocul ANL O4 la familia Poplauski, Budăi şi Buhăianu” Bine, şi dacă verificăm ce vom constata? Este uşor să ceri: verificaţi?! Dar ce anume, că nu putem orbecăi ca proşti-n noapte şi nici să căutăm un ac în carul cu fân, ac despre care nici nu ştim cum arată. Poate că mai interesant s-a exprimat „Anonim”, după ce a citit „Memorialul Ipoteşti va trece sub autoritatea Academiei Române”, sperând că „Poate se va vedea şi de ce d-na contabil şef locuieşte şi mănâncă pe banii contribuabililor la memorial, în timp ce îşi construieşte vilă în Iaşi.” Acestui comentariu i s-a mai adăugat unul, tot incriminator: „Nu numai doamna contabil şef, ci şi domnul director, care are un trecut plin de pete şi e un infractor. Iar ideea cu trecerea la scriitori e doar o nouă invenţie ca să poată dispune după bunul plac un grup de mafioţi de toată dotarea de acolo. Ar fi bine ca prefectul să se mai intereseze puţin despre ce e vorba şi care este treaba pe acolo.” Altfel spus, prefectul este pus la treabă. Din nou constat că avem în faţă nişte comentarii prin care se aduc unele acuzaţii, fără a cei în cauză să le susţină cu probe. La Ipoteşti se desfăşoară o ferventă şi susţinută viaţă culturală, cu impact major la nivel naţional. N-am auzit, nici măcar şoptit, că aici s-ar petrece lucruri necurate, aşa cum s-au petrecut în perioada cât ministrul Culturii a fost Ion Caramitru. Dar dacă cine are informaţii mai concrete, îl rog să ni le pună la dispoziţie prin mailul [email protected] Nu vom ezita să le valorificăm, indiferent până la ce nivel merg implicaţiile. Actualul Executiv al Primăriei Botoşani şi consilierii municipali au ajuns la concluzia să avem şi „Actori recompensaţi cu titlul de Societar de Onoare”. Ei, dar cum în tagma medicilor şi a preoţilor invidia face ravagii, nici cea a actorilor nu-i scutită de asemenea manifestări. Pentru că printre cei nominalizaţi se află şi actorul pensionar Boris Perevoznic, cineva s-a întrebat: „Perevoznic pentru ce roluri? Pentru rolul feciorului cel mare al împăratului din Harap alb? E incredibil, sau ăştia habar nu au de valoare în teatru! El toată viaţa a fost un cabotin, care a recitat doar poezii despre Ceauşescu!” Mai grav este că problema câinilor comunitari nici pe departe nu este rezolvată, în schimb avem „Spor de periculozitate obţinut de angajaţii de la Ecarisaj”. Doi comentatori s-au implicat în această sensibilă problemă. „Paul” a ajuns în pragul unei dileme: „Domnule Rotundu, sincer vă spun, oraşul ăsta e plin de javre, aşa că sporul de 15% nu ne scapă de ele. Sunt javre şi javre, cu blană sau cu epiderma bine pusă la punct. Oamenii de la ecarisaj nu ne pot scăpa de ele..........sporul este inutil.......javrele navighează printre noi şi latră......am ajuns să nu mai fac diferenţă între unii şi alţii... E jenant că nu poţi face diferenţa......... Toate cele bune, domnule Rotundu!” Iată şi părerea „Ninei”, prezentă de fiecare dată când vine vorba de soarta câinilor comunitari: „Dle Rotundu, credeţi că oraşul va fi mai liniştit dacă sunt omorâţi câini de nişte imbecili care nu sunt în stare să-şi găsească de lucru decât la ecrisaj? Credeţi că această problemă, a câinilor hoinari, este cea mai importantă acum, când intrăm in UE. Avem conducere de UE, va-ţi uitat vreodată în primărie să vedeţi ce feţe au unii de acolo? Nu se deosebesc cu nimic de lucrătorii de la ecarisaj.” Îmi este greu să mă pronunţ faţă de cele două comentarii. Voi încerca să aflu mai multe despre intenţiile autorităţilor asupra viitorului câinilor comunitari, după care voi veni cu un material suplimentar. La revedere!