Pentru că noi am publicat
„Impresii suedeze relatate de prefectul Roman şi primarul Fluture”, cititorii articolului, printre care şi
„Anonim” au cugetat altfel:
„Degeaba vă plimbaţi dacă nu puneţi în practică ceva, de plimbări pe banii noştri suntem sătui. Tuturor ne-ar conveni să ne plimbăm pe banii altora şi să nu dăm socoteală nimănui.”
Sărbătorită în fiecare an
„Ziua Armatei – onorată mai mult de autorităţile locale” n-a trezit prea mare interes public nici de această dată. Doar
„Costobocul-observator” a ţinut să-i felicite pe cei care şi-au pus viaţa în slujba ţării:
„Ca unul care mi-am satisfăcut stagiul militar, doresc din tot sufletul apărătorilor patriei multă sănătate şi noroc în profesia viitoare. M-am exprimat bine ,cred cu sinceritate că trebuie să fim profesionişti în toate, chiar dacă pasul de defilare are farmecul său cu diferite ocazii, profesionistul neconstrâns de nimeni trebuie să-şi arate adevărata valoare într-o competiţie atroce din anul 2007.” Deşi confirmat de CNSAS că a fost informator politic şi că a făcut poliţie politică, deputatul liberal Liviu Câmpanu nu vrea să se dea bătut. El continuă să nege că ar fi fost recrutat informator de către fosta Securităţi, iar angajamentul ce i s-a pus în faţă îl consideră un fals grosolan. Oricum,
„Câmpanu indecis asupra viitorului politic”, un ultim articol dedicat vieţii sale politice, l-a determinat pe un cititor să-i recomande:
„Doctore Câmpanu, când ai optat pentru politică trebuia să-ţi asumi şi riscurile. Nu te cunosc personal, dar recomandarea mea e să te ocupi de sănătatea oamenilor, căci pentru asta te-ai pregătit. Eşti iubitor de fotbal, caută sponsori pentru a face la Darabani o echipă de divizia C, ai grijă de familie şi totul va fi OK!” Revenind la problemele locale, constatăm că
„Municipalitatea face un pas important în obţinerea terenurilor armatei”. Iată şi o propunere venită din partea societăţii civile, adică a unui cititor:
„În zona fostului regiment poate apărea şi un complex sportiv modern dotat cu terenuri de fotbal, handbal, tenis deoarece ar reprezenta o atracţie pentru tineri, în condiţiile în care în Botoşani, înainte şi după anul 1989 au dispărut multe baze sportive. În schimb au crescut alarmant de mult barurile şi manifestările antisociale. Nu ar strica ca municipalitatea să facă o inventariere a terenurilor din zona industrială, poate prin investiţii chibzuite dispar mastodonţii ruginiţi, molozul şi mizeria care te întâmpina la tot pasul.” Rămânând în sfera problematicii din administraţia publică locală, avem promisiunea că
„Indolenţa angajaţilor în relaţiile cu publicul va fi sancţionată de prefect”. Comentatorul
„Macarena” nu prea are încredere în promisiunea prefectului:
„Domnule prefect, ar trebui să te uiţi pentru început în ograda proprie şi poate ar fi bine să începi cu dumneata, apropo de indolenţa de care vorbeşti. Am impresia că ai uitat de unde ai plecat, ai uitat cum te plângeai de toate instituţiile care îţi puneau beţe în roatele afacerii. Să nu spui că nu ştiai dinainte de aceste probleme, sau poate că acum ai aflat din sesizările cetăţenilor... Mai răspunde la salut, mai dă şi dumneata bună ziua, cetăţeanul de bună credinţă te vede chiar dacă ai geamuri negre la maşină...Cred că lumea nu te cunoaşte ...” Pe poziţie contrată s-a situat
„Icsulescu”, el crezând de cuviinţă că
„Dacă prefectul se implică, nu este bine; dacă nu se implică, iar nu este bine! Nu credeţi oameni buni că devenim pe timp ce trece nişte nihilişti incorigibili? Eu cred că da; gândim numai negativ. Ar trebui să gândim dacă nu cumva avem vreo problemă.” Disputa creată pe seama preţului la energia termică, preţ care tinde să devină cel mai mare din ţară, nu pare să scadă în intensitate.
„Judeţul Botoşani a fost discriminat de Guvern la tariful pentru energie termică” susţin surse din interiorul societăţii Termica şi a primăriei Botoşani.
„Costobocul-observator” a remarcat o anomalie:
„Paradoxul este că în judeţele sărace se înregistrează şi cele mai mari costuri. Din câte observ eu, la Botoşani, indiferent de guvernele vremelnice, nu s-au înregistrat schimbări radicale în domeniul producerii, transportului şi distribuţiei energiei electrice către populaţie. Observ în acest an o încercare de reabilitare a căilor de transport ale agentului termic, dar suntem departe de servicii de calitate, eficiente pentru furnizori şi populaţie.” Dar pentru că problema energiei termine nu se va rezolva curând, să trecem la ceva mai vesel, chiar tragi-comis dacă e să abordăm cu seriozitate problema dusă în dezbatere. Lidera de sindicat Maria Ţiprigan susţine că
„Unii directori de şcoli folosesc diverse căi de răzbunare”. Savurând tema abordată de către prima sindicalistă a învăţătorilor,
„Păstorel” i-a dedicat un pamflet în versuri:
”Blonda şi cu gura mare
O celebră turnătoare,
Lideră de sindicat,
Comentează ne-ncetat.
Doamnă, eu acum îţi zic
Doar atât: Să taci chitic!
Nu-ţi fă glasul să răsune,
C-ai mâncat ce nu se spune!”
Pe săptămâna viitoare.
Ioan Rotundu
