Consemnarea noastră despre
„Poliţişti rutieri în luptă cu viforniţa” a încercat să surprindă efortul poliţiştilor rutieri în a descongestiona drumul naţional Botoşani – Suceava, blocat din cauza viscolului, în panta Brehueşti. A fost un efort supraomenesc, cu sacrificii din partea poliţiştilor demne de laudă. Articolul n-a fost comentat de către cititori, motiv pentru
„Un cetăţean” să consemneze:
„Aici de ce nu comentaţi deştepţilor? Era normal ca drumarii să stea la cald şi alţii să le facă treaba?” Cititorul are dreptate. Uneori ni se reproşează că scriem numai despre aspecte negative, despre acte de violenţă şi mai puţin despre faptele pozitive. Acum, că am consemnat şi un astfel de eveniment, articolul a fost accesat de către 143 cititori, număr extrem de mic. Lipsa comentariilor spune ceva. Dacă ar fi fost un articol critic la adresa aceloraşi lucrători, cu siguranţă că se găseau câţiva să-i înjure şi să le reproşeze nu ştiu ce. Nu-i drept! Păstrându-ne politica redacţională ca din când în când să publicăm şi câte un reportaj sau anchetă privind probleme locale de interes general, s-a publicat
„Mormânt al unui erou lăsat în paragină”. Iar un material de presă tratat cu indiferenţă de către comentatori, semn că nu i-a interesat problema adusă în discuţie, deşi importanţa ei este deosebită pentru imaginea Botoşanilor. Doar
„Moş Teacă” a venit cu o propunere:
„Problema adusă în discuţie este una reală şi mult dăunătoare imaginii Botoşanilor. Cred că ar trebui ca vreun consilier local să iniţieze un proiect de hotărâre prin care mormintele eroilor şi ale personalităţilor să fie date spre întreţinere şi în grija Administraţiei cimitirelor. Este păcat ca mormintele-monument să fie distruse în continuare. Şi ele sunt cartea noastră de vizită, după cum afirma într-un editorial chiar Rotundu. A cinsti memoria eroilor şi a personalităţilor înseamnă a ne respecta propria istorie, de care avem suficiente motive să fim mândri.” Cu francheţe,
„DosareleChiX” recunoaşte:
„De personajul respectiv nu ştiam. Cred că decât să ne tot trimitem copii în excursie cine ştie pe unde prin ţară (lucru deloc rău) sunt destule locuri de vizitat şi de aflat în Botoşani, fără eforturi financiare prea mari. Ar fi un dublu câştig: copii noştri ar afla mult mai multe lucruri despre istoria oraşului nostru (un plus la cultură generală şi un plus în dezrădăcinarea prejudecăţilor celorlalţi în legătură cu botoşănenii (care există cu prisosinţă) dar şi o economie de "dineros" la părinţi.” Şi această sugestie este demnă de luat în atenţie.
„Furiosu” caută o explicaţie la
„Teroare asupra elevilor moldoveni din Transnistria” şi se întreabă dacă nu cumva suntem sub influenţa unui blestem devin, ca naţiune vorbind:
„Nea Smirnov mai vrea ajutoare umanitare de la vecinii europeni. Când o să fie umanitar, o să aibă parte de umanitarism. Până una, alta Ivan rămâne Ivan. De ce oare au românii peste tot probleme? Ce le-am făcut ăstora din toată lumea de au ceva cu noi? Nu trebuia oare să le facem ceva cândva, când ne-au fost la mână, să ne ţină minte şi să se teamă de noi? Mama lor de nesimţiţi.” Într-adevăr, mult năduf pus în acest comentariu.
„Medicii de familie transformaţi în informatori ai Poliţiei” l-a adus pe
„Zrd” în situaţia de a se întreba:
„Ce fac medicii dacă pacientul nu declară că are permis de conducere? Acest document nu este obligatoriu de solicitat de către medic. Pe de altă parte este un pericol public ca un conducător auto să conducă un mijloc de transport şi să sufere de boli care să-i nu -i permită acest lucru. Sau întâmplat foarte multe accidente din această cauză. Relaţia medic pacient nu trebuie să pună în pericol şi alte vieţi. Se poate solicita conducătorilor auto ca periodic să aducă de la medicul de familie un document din care să reiasă dacă aceştia sunt sau nu apţi medical de a conduce.” O observaţie vine din partea unui alt cititor:
„Medicul de familie nu are competenţa de a elibera documente din care să rezulte că cineva e apt sau nu de a conduce, ci o comisie medicală.” Problemele din învăţământ au fost tot timpul în atenţia cititorilor.
„Muşamalizarea fraudelor la IŞJ şi profesorul răzvrătit” a fost o anchetă ce-a adus celebritate unui profesor. Iată ce crede
„L.H.” despre respectivul profesor:
„Astăzi, de Buna Vestire, mă bucur şi îl felicit pe D-l Prof. Maricel Trufin, persoană cu o deosebită cultură şi ţinută morală, care după 35 de ani de muncă, acum a fost nevoit să de "o lecţie deosebită". Vă felicit şi pe Dvs. Domnilor de la Tribunalul Botoşani pentru faptul că Prof. Maricel Trufin şi-a recâştigat legal micile drepturi materiale. Atenţie D-na Dir. Dragomir, D-na Jurist Simanschi şi D-l Insp. Negrescu, Prof. Maricel Trufin ar fi putut cere şi ceva daune morale în acest caz, care ar fi fost mai mari decât cele materiale. Fiţi siguri că din punct de vedere moral a câştigat şi că trebuia/trbuie să fie Director sau Inspector. Nu credeţi? Elevii şi părinţii lor, mulţi profesori şi oameni cu siguranţă cred. Îl felicit şi pe autorul articolului din ziar, care scrie foarte bine dar să fie mai atent la corectare: Prof. Maricel Trufin nu Trofin cum apare în frazele finale.” Numai că seria dezvăluirilor despre putreziciunea morală instaurată prin unele instituţii de învăţământ este abia la început. Vom continua să aducem în dezbaterea publică probleme din acest sistem. La revedere!
(Ioan Rotundu)