Lup bătrân şi hârşâit prin ale politicii locale, Constantin Conţac n-a putut fi păcălit în privinţa viitorului suprastructurii judeţului. Invitat să participe la o întâlnire pe zona Moldovei, organizată de către Ministerul Transportului, privind construcţia unor noi şosele şi autostrăzi, Conţac a refuzat să-şi dea votul pe motiv că cele discutate nu includeau şi interesele judeţului Botoşani.
„Conţac loveşte în Ministerul Transporturilor” am scris noi, iar
„XXX” n-a pregetat să-i ţină partea lui Conţac:
„Da, într-adevăr s-a văzut la Iaşi cine susţine judeţul Botoşani şi cine nu. Alianţa a susţinut dezvoltarea altor judeţe. S-a demonstrat încă odată că cei de Bucureşti, de la "Onor Minister al Transporturilor" nu cunosc realităţile Moldovei, iar unii botoşăneni nici atât. Felicitări, Domnule Conţac.” Bine a fost primită şi vestea că
„A luat fiinţă Centrul judeţean de informare europeană”. Cu speranţa că iniţiativa va avea şi efecte benefice,
„Savel” vede în această decizie
„Cea mai mare realizare pentru Botoşani! Îmi doresc ca acest centru să fie vizitat de câţi mai mulţi tineri; e un izvor de informaţie de care se poate bucura orice botoşănean! Slavă Domnului!” Nu de acelaşi impact pozitiv s-a bucurat şi vestea că avem
„Nou punct de frontieră la Rădăuţi Prut”. Iată cum vede
„Mama mare” această decizie a autorităţilor:
„Bună treaba, dar ce vă faceţi că drumurile de acolo nici asfaltate nu sunt...? Cum trec tirurile dinspre Rădăuţi Prut spre Iaşi ..că până la Manoleasa... e drum de ţară ca în tinereţea bunicilor.” Cârcotaş,
„Manivelu” le zice pe de-a dreptul:
„Încă o cale pentru ...ţigări, ţigări, ţigări... Că la altceva, nu va folosi acest punct de trecere. A, poate-şi mai fac unul, doi vameşi, poliţişti de frontieră, câte o vilă. Aveţi ceva de declarat?” Nu declară nimeni nimic. Cam aşa se vor petrece lucrurile, că-i în spiritul nostru românesc. Aflat într-o pasă bună, Constantin Conţac a avut o serie prelungită de declaraţii publice care i-au adus aprecieri. Recent, a declarat că problema în încălzirii şcolilor s-a ales o soluţie greşită.
„Lupta lui Conţac cu morile de vânt” în problema încălzirii şcolilor a fost analizată şi de
„Părinte”, ce crede de cuviinţă
„Dacă dl prefect ar şti cât au îndurat de frig copiii de şcoala 17 până li s-a montat centrala pe gaz nu ar mai face atâtea propuneri păguboase municipiului, bugetului şi copiilor. Cel mai bine ar fi ca toate şcolile să aibă sistem propriu de încălzire. Mai bine ar pune umărul la investiţia conductei de gaz care să rezolve problema centralelor. Pe noi, părinţii, ne-a întrebat dl prefect, dar pe cetăţenii municipiului? Sau este praf de aruncat în ochi precum programul lui Stolo pentru judeţele Botoşani şi Vaslui?” Tema discutată i-a dat ghes şi
„Unui cititor vigilent” să-şi facă cunoscută părerea:
„Prin anii '80,urbea noastră, calică şi atunci ca şi acum, faţă de alte aşezări, avea la maşinile de cărat gunoiul, staţii de emisie-recepţie! Râdeau alţii mai deştepţi şi mai bogaţi de noi. Spuneau că," am pus cocoşatului tichie de mărgăritar". Prefectul nostru, ce se crede perfect în logica gândirii, vrea şi el să pună nişte tichii aiurea, de dragul imaginii domniei sale în faţa oglinzii. Judeţul are atâtea nevoi şi reprezentantul guvernului delirează!” Veche unitate şcolară formatoare de lucrători în comerţ, Şcoala profesională de cooperaţie Botoşani se bucură de prezenţa în rândul angajaţilor săi a unui bucătar japonez. Printr-un eveniment, a cărui rădăcini sunt înfipte în cultura Japoniei, s-a organizat o
„Manifestare exotică la Instituţia Prefectului” din Botoşani. Desigur, ineditul l-a constituit mâncărurile tradiţionale japoneze, la care invitaţii, în frunte cu prefectul Roman, au fost solicitaţi să se folosească de tradiţionalele beţigaşe. Neobişnuiţi cu astfel de „tacâmuri”, neaoşii noştri funcţionari publici au revenit repede la clasicele cuţite şi furculiţe. Vizavi de acest eveniment,
„Observator” are o problemă:
„Nu înţeleg cum putem să ne integram mai uşor în UE învăţând să mâncăm cu beţişoarele? Chiar dacă ne-ar fi de vreun folos, lucrurile ar merge foarte greu. Spun asta deoarece am văzut că şefii judeţului nu au fost în stare să înveţe a manevra beţigaşele cu pricina. Dar, după cum merg treburile în economia judeţului, cred că ar trebui ca notabilităţile de la noi să înveţe de la acel personaj manevrarea săbiei şi cum se face un harachiri. Cine ştie, poate într-un moment de conştientizare a relelor făcute, vor avea onoarea să apeleze la gestul samurailor. Aşa poate vor rămâne în memoria urmaşilor.” Concesiv şi cu trimitere la tradiţie,
„Cititor” a reflectat scurt:
„Aşa e românul, primitor şi amabil. Aşa să fim şi noi!” Frumos îndemn la toleranţă şi receptivitate faţă de cultura altor popoare. Pe mâine!
(Ioan Rotundu)
