Prin editorialul „Domnule prefect, stopaţi mafia cărnii!” mi-am dorit să aduc în centrul atenţiei o anomalie în aprovizionarea cu carne a populaţiei, anomalie generată de autorităţi prin interpretarea restrictivă şi voit interesat a unor reglementări legale. „Ueeu” crede că „E ceva gen Băsescu, el tot aşa ne spune că sunt mafioţi, hoţi în ţară, dar nu vedem nici unul prins” Mai întâi ar trebui prins Băsescu, fratele său, protejaţii săi precum Cocoş şi Udrea după care şi restul potlogarilor. Un „Anonim” mi-a recomandat ca mai întâi să vizitez un oarecare abator, după care să scriu ce-m scris. Îl asigur pe stimatul cititor că am văzut acel abator, dar n-am scris încă un text, având promisiunea prefectului Roman că se va implica în a descâlci adevărul cu privire la comercializarea cărnii în noile condiţii legislative. Cum nimic nu este târziu, dacă este de unde, iată că-i îndeplinesc dorinţa, publicând în ediţia de faţă şi materialul respectiv. Poate că „Manivelu” a gândit cel mai aproape de adevăr: „Poate n-o fi abatorul la nivel european.... Prefer carne de la un animal tăiat în curtea unui ţăran, decât o carne împănată cu chimicale. Dacă îndrăzneşti să vinzi carne sub preţul... pieţei (de fapt impus de "trustul cărnii") te trezeşti afară din afacere. Mafia este sprijinită şi de medicii veterinari.” Bine spus, cam acesta-i adevărul.
Lidera de sindicat, Maria Ţiprigan, s-a arătat a fi specialistă şi în modul de reformare al sistemului de învăţământ. Dumneaei a ajuns la concluzia că „O şcoală pentru fiecare sat” este tot ce ne lipseşte. Nu au lipsit nici comentariile, în majoritate răutăcioase. „Tataia” îi dă un sfat: „Mai lăsaţi sindicatul şi treceţi la catedră! Sau nu mai faceţi faţă? Băbăciunile ar cam trebui casate!”
A apărut şi o „Divergenţă pe fond bănesc, între Ciuştea şi Conţac”. În timp ce preşedintele Conţac vrea să dirijeze bani din bugetul judeţului către vama din Rădăuţi Prut, vicepreşedintele Ciuştea vrea ca aceşti bani să ajungă la spitalele din judeţ. „Johny a lui A.” plânge de milă spitalelor: „Este trist ceea ce se întâmplă cu spitalele botoşănene, uşor-uşor vor pierde avizul de funcţionare şi o să mergem prin alte judeţe. Suntem un judeţ bolnav, de ce nu facem nimic să ne tratam? Poate domnii consilieri vor avea maturitatea necesară să lupte pentru sănătatea precară a acestui judeţ şi domnului Conţac....” Sceptic în privinţa faptului că banii vor ajunge la spitale este şi „Eu”, argumentul său forte fiind maşina de vot a PSD: „De ce nu se înţelege, se va vota iar cum vrea Conţac, are majoritatea....legislaţia prevede clar că pt reparaţii, întreţinere....consiliu dă banii, iar banii de la Casă sunt pt bolnavi. E aşa de greu de înţeles? La spitalul jud. s-a dat doar 500 mil. La ce ajung, când acolo sunt secţii în care nu s-au făcut reparaţii de ani...tot din lipsă de bani.” Avem şi un comentariu mai aparte. „Pamflet” este autorul lui: „Pentru dl Conţac mai important este vama. De ce? Nu vă daţi seama cât balast trebuie cărat la această vamă, iar dacă maşinile sale nu lucrează, intră în faliment. Se vede de la distanţă că pentru dl Conţac mai important sunt afacerile unde se implică. Dar de ce mai este nevoie de o vamă, când avem trei existente: Siret, Racovăţ, Stânca prin care trec doar păsările călătoare.” Nu ai dreptate, comentatorule. Vama de la Rădăuţi Prut este extrem de importantă. Între Rădăuţi Prut şi Lipcani, republica Moldova, s-a construit un pod ce-a costat multe milioane de euro. Scopul podului este de a scurta drumul spre ţările din Nordul Europei, ceea ce ar deschide perspective economice extrem de importante pentru judeţul nostru. Să mai adăugăm că deschiderea vămii va readuce în discuţie reluarea lucrărilor la calea ferată Săveni – Darabani, cu ramificaţie la Rădăuţi Prut şi trecere la Lipcani, făcându-se joncţiunea cu linia ferată spre Ţările Baltice, Belarusia, Sank Petersburg şi spre Moscova. Conţac are intenţii bune cu sprijinirea construcţiei vămii, numai că banii trebuie să-i dea guvernul şi nu să fie alocaţi din bugetul judeţean. Veniturile ce vor fi realizate de către vamă vor pleca la bugetul naţional, nu vor rămâne judeţului.
Şi o veste îmbucurătoare: „Un licean dă identitate culturală Botoşanilor”, adică a câştigat premiul naţional pentru cel mai bun film documentar. „George Sand” le adresează felicitări: „Felicitări băieţilor! Au demonstrat că pot face un film de calitate, premiat de un juriu de specialitate şi fără a fi profesionişti. Asta înseamnă cu adevărat talent.” La revedere!