Pentru că prin peisajul aleşilor locali nu ducem lipsă de caricaturi politice, o astfel de caricatură s-a voit a ieşi la rampă, adică de a intra în atenţia publică. Declaraţia sa, una şoc pentru cei care preferă normalitatea, noi am condensat-o în „Social-democrata Bărculeţ are alergie la poliţie”. Surprinsă de numele alesei, „Bica” ne întreabă: „Cine-i Bărculeţ? N-am auzit! De altfel, dacă vrea să facă un "tabel al lui Mendeleev", o s-o cheme Mendeleev! De unde vine asta, cu atâtea idei?!” Madam Bărculeţ a fost celebră în anumite momente ale vieţii sale politice postdecembriste. De exemplu, în calitate de director la fostul Liceu Electrocontact, la una din vizetele lui Năstase la Botoşani, i-a scos pe liceeni să-l aplaude. Abordând la modul serios activitatea poliţiei, „Observator” a remarcat. „Cei cu maşinile de la poliţia rurală vin să-şi aducă nevestele la cumpărături. Vedeţi aceste maşini prin zonele celor două pieţe, la bazar sau PLUS. Doar nu vreţi să fie hurducate ditamai doamnele de microbuzele ce vin de la ţară, că de plătit nu se pune problema. Le iau şoferii gratis, că şi poliţiştii de la ţară se fac că nu vad neregulile comise de aceştia (mica înţelegere tacită între băieţii buni). Am auzit că se pune problema măririi lefurilor poliţiştilor rurali, că de când cu Loganurile din dotare nu le mai ajung banii de cheltuială.”
Uneori interesele politice sunt atât de complicate, că nici nu mai au raţiune în derularea lor. Iată o mostră, „Liberalii s-au coalizat cu Conţac şi-au lăsat spitalele fără bani”. A apărut şi „Un curios”, poate nu lipsit de halat alb: „D-le Conţac dvs. unde vă trataţi bolile, la vamă? Credeţi că populaţia judeţului are nevoie de vamă sau de spital? Şi nu chiar staţi bine cu sănătatea...v-am văzut intrând de mai multe ori cu maşina pe poarta unui anumit spital, şi nu a celui judeţean...” Comentatorule, fii discret! Dacă a intrat pe acea poartă, nu înseamnă că era şi bolnav în sensul real al cuvântului. Dragostea poate fi boală mult mai grea, chiar incurabilă uneori.
La editorialul „Stafia roşie ne dă noi fiori” au fost două comentarii. Îl reproduc pe cel semnat de „Introspecţia”, cu precizarea că-i respect opinia: „Domnule Rotundu, sunteţi un analist atent - aţi fi putut face carieră şi la nivel central - care are mereu ceva important de subliniat. Comentariile dvs. îmbracă de multe ori într-o lumină nouă, imparţială, realităţile cu care ne ducem viaţa. Cu respect vă spun că mi se pare ciudat doar modul în care vă pretaţi la răspândirea unor zvonuri răuvoitoare suburbane - fără legătura neapărată cu articolul de faţă - şi care v-a adus de-a lungul timpului faima unui ziar ieftin, de scandal. Selecţia nedreaptă o faceţi tot dvs. întrebarea mea este "de ce?". Vedeţi că aţi pierdut mulţi dintre comentatori şi implicit cititori. Sper să nu daţi o explicaţie care să-mi jignească intelectul şi atitudinea sinceră cu care v-am abordat. Mai ales când nu aveţi nimic de câştigat.” Munca în presă este mult mai complicată faţă de cum o vede cititorul din exterior. Uneori trebuie să faci concesii, alteori trebuie să publici informaţia aşa cum ţi s-a furnizat. Apoi, nu de puţine ori informaţii ce au fost luate drept neadevărate s-au confirmat ulterior. Adevărul absolut nu există în presă, cum nu există niciunde pe Pământ. N-am pierdut comentatori sau cititori. S-a produs o selecţie naturală, cum ar spune Charles Darwin. Puţini dar buni, civilizaţi, echilibraţi, responsabili. Să mai adăugăm că nu este vina noastră când furnizorul cu serviciile de Internet are frecvente probleme de reţea, iar unii cititori nu ne pot accesa în anumite ore. Spre exemplu, vineri, de la ora 02.00 şi până la 10.00 abonaţii din reţeaua Citynet nu ne-au putut accesa, sau ne-au accesat cu mare greutate. Cu bine!
