Noul Cod rutier pare să fie greu de digerat pentru şoferi, adică înţeles şi respectat. Aşa că, poliţiştii rutieri abia prididesc să adune carnetele de conducere. În replică, cititorii şoferi, când prind ocazia, se răzbună prin comentarii, arătând cu degetul spre abuzurile la care poliţiştii rutieri se dedau, profitând de anumite lacune ale legii.
„Semaforul… ispita în greşeală a şoferilor” a fost un astfel de pretext pentru anumiţi cititori.
„Participant la trafic” are o nedumerire:
„L-aş întreba pe d-l Zmău, de ce nu pune poliţişti la intersecţia de la ...Poliţia rutieră? Oare dumnealui ştie că acolo, în fiecare dimineaţă, sunt atât de mulţi şoferi care nu respectă regulile de trecere la semafor...îi sfidează pur şi simplu pe cei corecţi. Chestia e că au nr. mai sonore şi de aceea... Să vină acolo să vadă, de la 7,30 până la 8, că are ce vedea(sau poate că nu vrea). E o nesimţire crasă din partea unora şi, cică e chiar lângă Poliţia rutieră. Eu nu mi-aş permite aşa ceva, dar alţii...poate că se bazează pe ceva, nu?” Şi tot pentru şeful Zmău s-a mai pus o întrebare:
„Şi câte ţi-ai propus să ridici, Zmeule?” Din câte ştiu, numărul carnetelor ce pot fi ridicate nu este limitat. Atenţie la neatenţie, stimaţi şoferi! Mai ales că
„Vigilentul” a sesizat un fapt demn de luat în seamă:
„În sfârşit s-a ajuns ca înainte de 1989, când cetăţenii erau terorizaţi de miliţieni pentru tot felul de fleacuri. Sunt pentru respectarea legii dar, nu cu plan la luat permisele. Stau o oră, ridică 10 permise şi apoi îi vezi la separeul de la Restaurantul din zona gării, la o ciorbă rădăuţeană. Zmău ştie despre un astfel de program?” Dacă n-o fi ştiut a aflat acum. Interesant este ce va face de acum înainte. Chiar dacă sunt pe poziţii concurente
„Filarmonica şi Casa de Cultură îşi dau mâna”, pentru ca actul cultural desfăşurat să fie la un nivel calitativ cât mai ridicat.
„Manivelu” vine cu un exemplu similar extras din experienţa europeană:
„În toamna anului trecut am făcut o vizită într-un oraş din Germania, în care - întâmplarea a făcut - am putut vedea cum trei foste instituţii culturale distincte (o orchestră simfonică, o trupă de balet şi una de operetă, coexistă cu rezultate benefice pentru public, sub un acelaşi acoperiş, şi o conducere unică. La noi de ce nu este posibil? Prea multe şi prea mari orgolii.” Atâta vreme cât zicala că „Prostul nu-i prost destul dacă nu-i şi fudul” îşi găseşte justificarea în concepţia morală a unora dintre noi, orgoliile vor face casă bună cu fudulia şi prostia. Aşa că nu trebuie să ne mire lipsa de colaborare între instituţiile de cultură. Anunţul că
„Prefectul Roman aşteaptă cu optimist nou şef al Poliţiei” a creat oarece supărare printre comentatori. Cel mai mult a supărat declaraţia prefectului cum că şeful poliţiei trebuie să fie cineva din afara judeţului şi nu un cadru botoşănean la origine.
„Ion” are convingerea sa:
„Înainte de 1989 cei din conducere considerau că nu aveam oameni capabili pentru anumite funcţii, ceea ce era total fals. Veneau, îşi făceau plinul şi plecau bine mersi, după 2-3 ani, că şi aşa nu aveau nimic comun cu Botoşaniul. Nu văd ce l-ar atrage pe prefect să meargă la Vaslui, de exemplu, şi să facă tot posibilul să-i scoată din sărăcia în care se află ca şi noi. Tot din "import" l-am avut şi pe Diamandescu, un escroc şi un afemeiat.” Nu de aceeaşi părere este
„Eu”, ce înclină să-i dea dreptate prefectului:
„Poate că nu e rea ideea prefectului. Dar dacă tot se vrea aducerea unui inspector şef din alt judeţ, măcar să se opteze pentru unul din judeţele din vestul ţării. Nivelul de dezvoltare a zonei, mai aproape de cel european, mentalitatea oamenilor despre viaţă, cinste şi muncă ar putea constitui o premisă pentru transformările care sunt aşteptate în activitatea instituţiei, pentru a răspunde cerinţelor comunităţii şi îndeplinirii criteriilor de integrare.” Să-i dăm dreptate şi lui
„Anonim”, ce crede că
„Indiferent de cine va veni, să facă treabă, localnicii acestui oraş să simtă că sunt protejaţi de tot felul de hoţi şi răi care au aterizat pe aceste locuri. Mai cu curaj domnilor poliţişti, să nu vă fie frică că aţi îmbrăţişat o meserie (funcţie) de care trebuie să daţi dovadă, aţi depus un jurământ...” Cu voia dumneavoastră, am să-mi exprim şi eu un punct de vedere, apropiat de cel al lui
„Ion”. Nu sunt adeptul unui şef adus de nu ştiu din ce regiune a ţării. M-am cam săturat de şefi olteni şi inculţi, de bucureşteni cu aere de vedetă sau de şmecheri de sub curbura Carpaţilor etc. Consider că un şef de provenienţă autohtonă este soluţia cea mai corectă. În primul rând că un astfel de şef cunoaşte tradiţiile şi mentalităţile locale, este legat de judeţ prin mai multe cordoane sentimentale, va munci călăuzit de un imbold patriotic local şi mai puţin pentru căpătuială, va înţelege mai bine cauzele care generează infracţionalitatea, va colabora la modul sincer cu celelalte instituţii locale ale statului, va fi deschis dialogului cu societatea civilă şi va fi mult mai cumpănit în anumite decizii etc. Altfel spus, va fi mult mai responsabil faţă de comunitatea judeţeană, pentru că este legat sufleteşte de ea. Ce-l va mâna într-o muncă asiduă şi cinstită pe un venit de aiurea, ce motivaţie interioară îl va împinge spre corectitudine? Nimic din toate cele enumerate. Domnul prefect îşi poate dori un şef din afara judeţului, pentru că, nefiind botoşănean la origine, nu poate gândi la fel cu cei născuţi pe plaiurile lui Eminescu. Cum noi n-avem decât posibilitatea de a ne exprima opiniile, iar prefectul puterea de a lua decizii, sunt slabe şanse ca în acest caz „Vox populis” să poată influenţa cu ceva decizia finală, ce pare a fi fost luată deja. S-auzim de bine şi-n săptămâna viitoare!