Pentru secretarul general al Consiliului Judeţean Botoşani a sosit clipa de a se despărţi de locul de muncă, devenind pensionar. Numai că el a făcut tot ce i-a stat în putinţă să întârzie această clipă, unică în viaţă.
„Colesniuc se desparte greu de CJ” a fost titlul ştirii noastre, ştire comentată total defavorabil personajului central.
„Marcu” face referire la o nuanţare cu care preşedintele CJ, Constantin Conţac, i-a apreciat întreaga activitate:
„Etalon, pentru simplul motiv că a reuşit performanţa de a devaliza instituţiile din subordinea C.J. fără ca cineva să-l deranjeze sau să-l întrebe de sănătate. Poate nu le făcea singur, dar cine mai ştie? Vii cu vii, pensionarii cu pensia! P.S. Au fost cazuri când securea dreptăţii a tăiat şi după terminarea mandatului, deşi practica d-lui Colesniuc ne arata alte direcţii.” Nemulţumit de prestaţia lui Colesniuc se arată a fi şi
„ND”, cu un comentariu ce aduce mai mult a blestem:
„...pensionarii cu pensia... se va vedea cu cine va fi Felicia de la DGASPC.. A acoperit-o până acuma şi dezastrul la aceasta instituţie a înflorit. BRAVO! Să pleci însoţit de fantomele tuturor celor care au suferit de pe urma ta şi să te urmărească până la moarte. Atunci să-ţi aminteşti de ei, de nedreptatea ce ai făcut-o slujind interesele tale, a unui grup şi a unei femei cu moralitate discutabilă şi cu capacitate mentală apropiată persoanelor instituţionalizate.” În viaţă este bine să laşi loc de bună ziua. Colesniuc n-a prea respectat acest mod de comportament, iar acum, la bătrâneţe, suportă consecinţe nu prea plăcute. Şi-a făcut-o cu mâna sa şi nu poate învinui pe nimeni! Pamfletul lui Ionel Bejenariu intitulat
„Românul şi nevoia limbilor” a fost comentat de către
„Dorohoianul de Spania”, cu experienţa sa occidentală:
„Bine zis: trăim vremuri noi, istorice, deoarece nu peste mult timp engleza ca şi spaniola - care pe buna dreptate este acum la modă - va dispărea "de pe piaţă" aşa cum a dispărut franceza sau rusa - care dealtfel a dispărut înainte să apară. Spun toate acestea deoarece occidentul face un pas înainte şi începe să-şi pregătească tânăra generaţie în a învăţa chineza, care aşa după cum recunosc majoritatea analiştilor, nu peste mult timp va fi una dintre limbile cele mai vorbite pe glob, datorită puternicului ritm al dezvoltării economice a acestei ţări. Aşa sa fie...? Vom vedea.” Câte nu face omul în viaţă. De nevoie vom învăţa şi chineza, că deja au năvălit cu magazinele lor şi peste judeţul Botoşani. Prins cu ocaua mică de către locatari, preşedintele unei asociaţii de proprietari a încercat să-şi salveze pielea prin a se acoperi cu un control efectuat de către cei de la Primăria Botoşani, control care l-a scos basma curată. Mai ales că respectivul preşedinte este şi portar la Primăria Botoşani.
„Scandal pe seama unei centrale de bloc” s-a intitulat ancheta noastră, iar
„Anonim” a apreciat că
”Nu mă aşteptam la o astfel de concluzie din partea viceprimarului Gheorghiţă. Prin astfel de afirmaţii scade mult în ochii cetăţenilor municipiului. Cine are cât de cât informaţii despre situaţia existentă la acea asociaţie, ştie bine că acolo se petrec multe nereguli. De ce oare se închid ochii de fiecare dată şi se fac astfel de nedreptăţi oamenilor de rând? Când vom schimba ceva în ţara asta?” Un alt cititor, probabil un locatar din cei înşelaţi, a consemnat:
„Cum explică domnul Balan faptul că pe actele prin care s-a achiziţionat centrala în anul 2003, apare valoarea stabilita în lei noi(RON)?Nici măcar nu exista pe atunci ideea că se va trece la noua monedă.” O explicaţie ar fi: nici un fals nu poate fi atât de bine realizat încât să nu poată fi descoperit. Totul depinde de experienţa celui care este pus în situaţia de-al verifica şi descoperi. Arcanul de pe vremea lui Creangă, cu care se prindeau flăcăii la oaste, pare să fi devenit din nou de folos, metaforic vorbind.
„Botoşănenii învăţă legea cu arcanul” a fost un titlu ce-a voit, prin metaforă, să dea rost arcanului în modernitatea lui Patapievici.
„???” a comentat:
„De vină pentru haosul din instituţii nu sunt contribuabilii ci conducătorii numiţi pe criterii politice, de gaşcă sau de clan. Să nu se mai schimbe regulile de la lună la lună, atunci vor putea fi şi aplicate. Nimeni nu vine să se înghesuie la cozi din plăcere. De fapt se găsesc mereu motive ca să se mai depună undeva un formular în plus, să aibă şi funcţionarii justificarea că muncesc de nu mai pot şi turme de şefi să-i „coordoneze” şi să se vaite ca Huţuleac, că trăieşte în mijlocul unui popor prea prost ca să înţeleagă înalta ei menire la frecatul mentei.” Adevărul este că formularele ce se cer a fi completate de către persoanele fizice sunt uneori atât de complicate, că nici specialiştii din domeniu nu le pricep rostul. Cu toate acestea, în loc să se recurgă la o simplificare, ele devin tot mai complexe şi fără raţiune.
„Angajat al Finanţelor judecat pentru înşelăciune” a stârnit protestele unor angajaţi din Finanţe, pe motiv că nu s-a indicat numele funcţionarului în cauză, fiind toţi băgaţi în aceeaşi oală. Numele inspectorului fiscal trimis în judecată este Liliana Avieriţei. Faptul că a fost trimisă în judecată nu înseamnă că este şi vinovată. Abia după ce se va pronunţa judecătorul vom şti dacă-i vinovată sau nu de faptele care i se impută, respectiv restituire ilegală de TVA. La revedere!
(Ioan Rotundu)