Iată şi o altă faţetă a taxei de salubritate, prezentată nouă de către „Accacia”, comentatorul alegându-i un pseudonim cu substrat, care-l va pune, cu siguranţă, pe gânduri pe primar: „Să ne fie cu iertare dom' primar, dar noi, în Botoşani, plătim taxă de salubritate de DOUA ori. O dată la primărie şi a doua oară la Asociaţia de locatari, pentru omul care curăţă aleile din cartier care nu sunt proprietatea noastră! Proprietatea locatarilor ţine doar în jurul blocului, la 80 de cm! Dar, fiindcă veni vorba, de taxe vă mai amintiţi sloganul cu care aţi intrat ca primar pentru prima dată? De cât să faceţi irigaţii în parc, mai bine aţi da aceşti bani pentru salubritate. Părerea mea.” Problema taxei de salubritate se naşte şi evoluează din interiorul societăţii Urban Serv. Cred că inginerul Gheorghe Pricopi este depăşit de situaţie. În locul său trebuie pus un director tânăr, cu mintea sprintenă, inventivă nu spre creşterea costurilor, ci spre diminuarea lor. Iar ca la Urban Serv să ajungă un astfel de director, trebuie ca în selectarea lui să fie înlocuit criteriul politic cu cel al competenţei.
„Oroşanu s-a ţinut de cuvânt. Peste 200 de salariaţi l-au însoţit în faţa CJ”, deşi sunt voci care susţin că în faţa Consiliului judeţean, Oroşanu s-a prezentat cu un alai de vreo 600 de angajaţi. Solidaritatea celor de la Protecţia Copilului a impresionat conducerea CJ, dar n-a dus la rezolvarea problemei salariilor şi a banilor pentru acoperirea altor nevoi stringente. Unde sunt banii destinaţi Protecţiei Copilului? este întrebarea ce încă aşteaptă un răspuns, dar unul competent şi nu politic. „Gogu” încearcă să ne apropie de adevăr: „Banii au fost volatilizaţi pe sporuri şi salarii. În plus, madam Bordaş a mai ciupit şi ea câteva miliarde prin interpuşi pentru lucrări, produse, alimente destinate societăţii fiului său.” Poate că preşedintele Ţâbuleac îşi va aminti de promisiunea făcută nouă în primele zile de la instalarea oficială pe scaunul de preşedinte al Consiliului Judeţean Botoşani, aceea de a curăţa schema instituţiei de numele Mariei Bordaş. Dacă nu cumva între timp l-a prins şi pe el în mrejele funcţiei sale.
„Cei de la Mediu sunt mai fioroşi decât criza economică”, ei ameninţând închiderea tuturor unităţilor spitaliceşti şi de producţie. Închiderea spitalelor n-o vor face, cel puţin cât la guvernare vor mai fi liberalii. În schimb, patronii se vor putea trezi într-o dimineaţă cu lacăt pe poarta fabricii, oprind producţia de procesarea laptelui sau de prelucrarea cărnii. Un cititor întreabă, ironic şi cu aluzie: „Agenţia de mediu, cu dl. Grindei în frunte, la abatoarele care au staţie de epurare şi nu funcţionează, le suspendaţi activitatea? Expl. Doly Com Roma?” În judeţul Suceava zeci de fabrici de procesarea laptelui funcţionează în condiţii care n-au nimic comun cu normele europene, care în fapt sunt nişte pretenţii absurde, menite să scoată România de pe piaţa europeană a produselor alimentare. Apoi, de vreme ce producţia este destinată uzului intern, nu este obligatoriu de implementat normele europene.
În timp ce la Suceava inspectorii de Mediu încurajează dezvoltarea activităţilor de producţie alimentară, făcând ceva în normele europene, la noi, aceeaşi inspectori, bucuroşi că au temei de curmei, închid societăţile cu astfel de profiluri, respectând ad literam dictonul „să moară capra vecinului”. Dealtfel, despre modul diferit de restul ţării, în care inspectorii instituţiilor specializate de control abordează economicul judeţului pregătesc un articol de fond care va fi publicat în curând.
„În loc de credite ieftine, băncile ne pregătesc puşcăria” iar primii vizaţi sunt ziariştii. Băncile nu mai vor ca presa să scrie despre abuzurile lor în ce priveşte modificarea unilaterală a dobânzii creditului acordat, a introducerii de fel de fel de comisioane abuzive, a jumulirii clientului fără ca acesta să se poată apăra. Sper ca parlamentarii să aibă deplina inspiraţie şi să respecte principiile constituţionale fundamentale „dreptul la opinie” şi „nimeni nu este mai presus de lege”. Banca nu poate fi situată deasupra Constituţiei, iar eu voi continua să-mi exprim opiniile legate de activitatea băncilor, pentru că mă aflu sub protecţia normelor juridice europene şi nu la vrerea băncilor din România.
Nici nu voi urma îndemnul lui „MAD ONION”, pentru că prefer lupta şi nu laşitatea: „În cazul ăsta nu ne rămâne decât să plecăm în masă din România (oriunde chiar şi în Patagonia). Să rămână doar bogătanii cu băncile lor.” Nu, tocmai invers trebuie să se întâmple. Noi să rămânem în ţara noastră, iar bancherii necinstiţi şi hulpavi să plece de unde au venit. La revedere!