Comentariul comentariilor (CXXIV)

După ce liberalul Florin Ţurcanu a lăsat să se înţeleagă că va candida la Senatul României în Colegiul nr. 3 Botoşani, conservatorul Gavrilă Vasilescu, deja senator de Botoşani validat în urma alegerilor parlamentare din 2004, a ţinut să facă un anunţ similar. Numai c㠄Vasilescu vrea la Senat, să-l învingă pe „tipul care bate lumea”, adică pe liberalul Florin Ţurcanu. Din păcate pentru senatorul conservator, botoşăneni care habar n-au ce-a făcut el pentru Botoşani vreme de patru ani, l-au bălăcărit în troaca politică cu lături în fel şi chip. Trecând peste cea mai elementară normă de comportament social, „Unu” s-a legat până şi de defectele fizice ale acestuia, comentând: „Vai, băi, ce naşpa eşti cu ochelari aia pe ochi, nu-ţi este ruşine să apari în ziare... cu faţa aia nasoală.” Sunt ochelari medicali, pentru protecţia ochilor de lumina mai puternică. Faptul că sunt mai eleganţi decât poartă alţii, cu vederea afectată din aceleaşi cauze, îşi poate permite.
Senatorul este notar, are în Bucureşti un notariat care-i merge din plin, angajaţii fiind puşi pe făgaş de soţia sa. Omul nu s-a plâns niciodată de sărăcie şi tot ce-a făcut pentru Botoşani a făcut din banii săi. Ceilalţi nouă colegi parlamentari de Botoşani n-au scos un ban din buzunarul lor în interesul unor acţiuni publice. Asta îl deosebeşte pe Vasilescu de ceilalţi nouă. Ce-a făcut el pentru Botoşani am consemnat în editorialul scris separat pe această temă.
Fără a avea habar cinei-i omul politic Gavrilă Vasilescu, ca să-şi capete liniştea interioară, descărcându-şi sufletul de povara neputinţei în viaţă, răutăcios a comentat şi „Ada” cu: „Mare nesimţire....după ce a intrat pe locul unui P.S.D.-ist în 2004, nu a făcut nimic în aceşti 4ani, nu s-a făcut remarcat în judeţ, de unde şi-a luat mandatul, acum mai vrea un mandat? Chiar ne crede proşti? Cu ce argumentează voinţa de a mai lua locul cuiva?” Cu faptele care-i stau în spate. Pentru că, în cazul senatorului Vasilescu putem vorbi de fapte, nu şi în cazul colegilor săi, care de patru ani încasează leafa de parlamentari, banii forfetari destinaţi întreţinerii cabinetului fără a se fi ostenit să ajute judeţul cu ceva, măcar ca imagine în plan naţional.
Cei care au comentat pe seama senatorului, şi au făcut-o numai din dorinţa de a-l umili, au demonstrat încă odată, deşi nu mai era nevoie, cât de nemernici şi de josnice caractere au unii dintre noi. Ne mai mirăm că nu scăpăm de sărăcie, că ne pleacă valorile, că suntem la cheremul unor politicieni corupţi, lipsiţi de orice principiu de etică şi morală.
Primarul „Flutur regretă vremurile fostului prefect Cristian Roman”. Normal că are ce regreta. Cât timp Roman a fost prefect de Botoşani, de mână cu Flutur, pleca la Bucureşti şi stătea strajă la uşa miniştrilor până obţinea ce voia şi ce era necesar pentru Botoşani. Prin încăpăţinarea care-l caracterizează, Roman a insistat şi a obţinut tot ce-a fost nevoie, chiar dacă cei la care a apelat erau de altă culoare politică. Sub acest aspect, a fost cel mai productiv prefect al judeţului de după 1990. În ce-i priveşte pe comentatori, n-am a le comenta opiniile. Sunt opinii de candidaţi, oponenţi ai lui Flutur. Îi va judeca electoratul, n-am a-i judeca eu.
Cum mă aşteptat, editorialul „N-avem spirit civic de solidaritate!” a fost citit de către cei care se simt cu adevărat legaţi de meleagurile botoşănene, care au simţul civic al faptelor şi nu al gogomăniilor electorale care ni se oferă, în această campanie, aproape la tot pasul. Mi-a plăcut modul lucid în care a comentat „Chix”, cu multă maturitate în gândire: „Cine crede în lumina călăuzitoare a partidelor ce mint funest din patru în patru ani, să nu plângă când îşi rupe gatul în gropile întunecatei realităţi cotidiene. Nu recunoaştem că nu reprezentăm decât o masă de manevră pentru cei mari! Fondurile se aprobă la centru, comisioanele acolo se dau şi se iau, infrastructura, industria, piaţa ,capitalul generator de bunăstare acolo se plasează. Noi, Botoşaniul, săracii Europei după ultimul Eurobarometru nu ne putem opri din aplauze, linguşeli sordide la vederea tovarăşilor de la centru şi ardem dramatic sub diverse culori. Şi ei vin doar pentru "fonciire". Şi să ne mai taie ceva...după caz.”
Lucullus şi-a făcut apariţia cu „Tochitură înghiţită cu noduri la… Belvedere”, criticând anumite nefuncţionalităţi din serviciile oferite de această unitate de alimentaţie publică. Constatarea s-a a fost susţinută din plin şi de alţi „păţiţi”. Iată cu ce impresie a plecat „Client”, cupă ce-a călcat pragul restaurantului: „Nu obişnuiesc să mănânc la restaurant, dar faima acestui local m-a atras, unde am rămas dezamăgit de felul în care am fost servit: mâncare ţinută la rece şi reîncălzită ,ca să nu zic altceva.” Despre acel „altceva” ne povesteşte „Pluto”, şi el păţit: „Aşa este. Păcat de clădire....şi de efortul depus în amenajare. Mâncarea e groaznică. Personalul se mişcă cu încetinitorul.. preţuri mari. Ultima dată am făcut indigestie după o ciorbă rădăuţeană.” Asta e, n-avem ce-i face patronului care consideră clientul supusul său şi nu stăpânul, cum ar fi normal. La revedere!