Aşa cum am anunţat cititorii Jurnalului, redacţia a revenit în activitate începând cu 7 ianuarie, după o scurtă vacanţă de iarnă. Şi pentru că ziua de 7 ianuarie este o importantă sărbătoare creştină, s-a luat decizia ca articolul de deschidere a ediţiei să fie un material pe această temă. Aşa s-a născut reportajul intitulat „Un preot cazon iubit şi stimat de credincioşi”. Se pare că am fost destul de inspiraţi să abordăm o astfel de temă, reportajul înregistrând peste şapte mii de accesări. N-au lipsit nici comentariile.
„Geo” a fost matinal şi a dat startul: „Felicitări pentru articol, dle Rotundu, şi eu îl respect pe părintele militar. Un An Nou Fericit!” Mulţumesc pentru urare şi la rându-mi vă doresc să aveţi parte de un an plin de realizări şi satisfacţii. Un alt cititor a înţeles perfect ultima mea frază din reportaj şi a ripostat moralizator: „Cei care râvnesc la postul părintelui Grădinaru să se uite în oglindă şi să vadă dacă au şi calităţile sale omeneşti. Dumnezeu să-l ferească de necazuri!”
Din păcate, sunt mulţi cei care-l pizmuiesc pe părintele Gărdinaru pentru calităţile sale omeneşti şi care i-au pus gând rău. Acum vreo doi ani, părintele a editat o foaie destinată credincioşilor din parohie. Era o iniţiativă binevenită şi apreciată de enoriaşi. Mai ales că avea un rol educativ şi dincolo de actul de credinţă în sine. S-a supărat foc pe el părintele protopop Lucian Leonte şi i-a interzis să mai editeze publicaţia. Cu multă părere de rău, părintele a trebuit să renunţe la iniţiativa sa, fără ca măcar să se plângă către poporăni cine i-a pus interdicţie. A tăcut şi s-a supus.
Alţi colegi de breaslă şi-au aţintit ochii pe parohia sa. Văzând cum enoriaşii umplu biserica la fiecare slujbă, sutanele dominate de lăcomia înavuţirii peste noapte vor să-l vadă plecat de la capela militară. Se spune că pe la Protopopiat există deja o persoană cu sutană care i-a pus gând rău părintelui Grădinaru. Sper ca Dumnezeu să-l ferească de astfel de necazuri.
Să mai reproducem şi comentariul semnat de „Marin”, cu menţiunea că în Botoşani mai sunt şi alţi preoţi asemenea părintelui Grădinaru, care îşi fac datoria în deplin anonimat, fără slujbe ţipate în microfoane, fără scene în curtea bisericii pentru slujbe somptuoase în aer liber, fără a uza de aducerea unor moaşte pentru a-şi face publicitate: „Părintele este un om deosebit, un sufletist şi îşi face datoria cu vârf şi îndesat, de aceea lumea îl caută şi îl iubeşte. La noi când a venit, a lăsat banii copilului şi tare s-a bucurat cel mic. Să dea Dumnezeu să mai avem aşa preoţi, căci ei ne mai ţin cu rugăciunile şi cu sfintele slujbe, altfel ar fi haos în lumea asta depravată şi obsedată de bani, sex şi hoţie, lipsă de onoare, de unde şi ce să înveţe tinerii de aici?”
Vestea că „În acest an, în învăţământul botoşănean vor fi desfiinţate 300 de posturi” i-a cam îngrijorat pe unii care lucrează în acest domeniu. „Mimilinna” a sugerat că „Dacă e musai să dispară nişte posturi, poate umblaţi la personalul de serviciu, secretare şi bibliotecari. Unele şcoli, deşi nu au centru bugetar, au cate 2-3 secretare care nu au chiar atât de mult de lucru, ca să nu mai zic de bibliotecari. Gândiţi-vă câte salarii de merit şi gradaţii au primit aceştia, deşi stau la cafele, ţigări sau pe net toată ziua. Tot ce contează e să aibă grijă să sufle bine în fundul şefilor, dar zic eu că merită pentru un trai lipsit de griji.”
Această părere este susţinută şi de „Ipse”, care a ţinut să ne precizeze că „Şi la IŞJ îşi fac veacul două secretare, doi adjuncţi politruci, trei contabile, o armată de lingăi inspectori, trei hoţi la investiţii, care pot pleca liniştiţi la mămicile lor!” Oameni buni, aţi uitat că peştele de la cap se împute şi de la coadă se curăţă?! Dacă vor trebui reduse anumite posturi, nu de la IŞJ se va începe cu reducerea. S-auzim de bine!