„Cetăţean” ne întreabă: „De ce nu faceţi un reportaj la padoc, să vedeţi dacă totul e OK, conform legii?” I-am explicat că la padocuri presa nu are acces. Acum vreo trei ani în urmă reporterul Jurnalului a fost agresat de beţivanii de acolo şi nimeni nu i-a sărit în apărare. Nici un reprezentant al Asociaţiei de Protecţia Animalelor n-a solicitat presa să-l însoţească la padocuri. Nu presa este vinovată. Să ia atitudine asociaţiile de profil, să protesteze cetăţenii. Vitejia prin comentarii nu-l va împiedica pe Ghiorghiţă să-şi ducă planul până la capăt. Vorbim ca babele la biserică, dar nu trecem de la vorbe la fapte.
În sfârşit, preşedintele Consiliului Judeţean Botoşani, Mihai Ţâbuleac, a reuşit să descopere câteva din matrapazlâcurile consumate la Protecţia Copilului. Un fel de „Grave nereguli la DGASPC Botoşani pe vremea Angelei Curelaru”, dar este abia numai căpuşorul monstrului care se ascunde în actele contabile ale acestei instituţii. Măcar este un început, şi tot este ceva! „Nicu” are dreptate când remarcă: „Acolo trebuie schimbare radicală. Toţi sunt şefi, toţi sunt supercalificaţi, super, super...iar în centrele de plasament e dezastru. Bani cheltuiţi ineficient, munca de educaţie este inexistentă, mult personal...” Să sperăm că lucrurile nu se vor opri aici şi că preşedintele Ţâbuleac va merge cu controlul şi în adâncime.
Propus iniţial pentru şefia Direcţiei Arhivelor Statului, inginerul mecanic Alexandru Zarug, consilierul de bază al deputatului Costică Macaleţi, a ajuns în final la o cu totul altă instituţie deconcentrată. „În sfârşit, PSD-ul a găsit post de şef şi pentru Zarug” la Protecţia Consumatorului. Ridicolul acestei numiri este foarte bine surprins de către „Vasile”, care a comentat: „Chestia asta cu politrucii la conducerea deconcentratelor, aşa cum le place să le spună acum politicienilor când împart funcţii, îmi aduce aminte de o poantă bună de înainte de 1989. La spitalul din Botoşani a venit activista care se ocupa de sănătatea publică şi a constatat că nu avem o anumită categorie de medici specialişti, ca şi în prezent. A recomandat policalificarea, aşa cum ştia din fabrica în care a lucrat. Avem şi acum policalificaţi care pot conduce şi vaporul şi avionul şi spitalul şi ţara.” Din cauza acestor „policalificaţi” a ajuns ţara la sapă de lemn. Dar cui îi mai pasă?
Cei de la Poliţia comunitară ne anunţă că distracţia „Călăritul băncilor costă 200 lei”. Toate organele însărcinate cu ordinea publică nu ştiu decât să aplice amenzi. Munca de prevenire lipseşte din vocabularul şi activitatea lor. Decât ar sta zilnic în serviciul societăţii care culege maşinile parcate anapoda câte doi, trei poliţişti comunitari, îngroşând contul acesteia, mai bine ar asigura patrularea pe străzile principale, pentru a descuraja teribilismul acelor tineri care distrug bunurile publice. Amenda, oricât de mare ar fi, n-ajută la nimic când nu este şi încasată. Derbedeii care distrug băncile sunt persoane care n-au venituri şi nu achită niciodată amenzile primite. Aşa că, orice comentariu este de prisos. La revedere!