Apoi, comentatorul îşi exprimă dezacordul în ce priveşte îndoiala mea că se va reuşi suprimarea agriculturii în favoarea alimentaţiei sintetice sau că se va reuşi impunerea unei religii unice, mondiale. „As mai adăuga un mic comentariu cu permisiunea dvs...Aţi scris în acest articol că nu sunteţi de acord cu unele puncte de vedere exprimate. Îndrăznesc să împărtăşesc opiniile celor care le susţin, cu riscul de a va contrazice - e părerea dvs, v-o respect, atât. Doar aş dori să reflectaţi la anumite lucruri, ca de ex.: noul Codex Alimentarius, recent aprobat în România, care va intra în vigoare în decembrie 2009, vă spune ceva?”
Da, îmi spune despre lipsa de responsabilitate a celor din ministerul Agriculturii faţă de alimentaţia sănătoasă a poporului român, despre indiferenţa politicienilor noştri, care dau dovadă de servilism faţă de cei din UE, în dauna intereselor naţionale, pe care le afectează extrem de grav. Dar adoptarea Codex Alimentarius nu înseamnă că omenirea va renunţa la agricultura şi alimentaţia clasică. Am distrus noi agricultura, datorită inconştienţei politicienilor, dar nu se va întâmpla şi în alte ţări. Sunt convins că vom reveni la alimentaţia clasică, cu alimente fără euri sau alte substanţe chimice de sinteză. Deja Europa dă astfel de semne, numai România se trezeşte mai greu la realitate.
În ce priveşte impunerea la nivel mondial a unei religii unice, iarăşi avem de-a face cu un vis utopic. Nici musulmanii nu vor renunţa la Alah-ul lor, nici creştinii la Hristos. Mai mult de jumătate din populaţia globului este needucată, aflată la pragul de jos al civilizaţiei umane, cum ar fi provincii întregi din China şi India, dar şi din Africa. Ca să le impui acestora o religie unică, mai întâi trebuie să le ridici nivelul de educaţie, să sară peste anumite etape ale evoluţiei umane şi să-i aduci direct în contemporaneitate, ceea ce este imposibil în condiţiile actuale. Temerile de o alimentaţia sintetică şi de o religie unică mondială sunt alimentate de forţe oculte cu scopul de a deturna atenţia lumii civilizate de la adevăratele lor intenţii. De exemplu implantarea cipului, care va deveni pentru om gardianul personal, nu pentru a-l apăra, cât pentru a putea fi controlat în toate mişcările vieţii sale personale.
La Ipoteşti, „Eminescu tratat cu sictir de către ministrul Paleologu şi autorităţile locale”. Mai explicit, ziua de duminică, 14 iunie, dedicată comemorării morţii poetului, eveniment ce a avut loc la Memorialul Ipoteşti, n-a fost onorată de ministrul Culturii şi o parte dintre autorităţile judeţene, dar nici poeţii şi scriitorii locali. Cred că preşedintele Consiliului Judeţean Botoşani, Mihai Ţâbuleac, care a participat la eveniment, ar trebui să pună piciorul în prag şi să curme odată această concurenţă nefericită între Centrul de Valorificarea Tradiţiilor Populare, prin Gellu Dorioan şi Memorialul Ipoteşti, prin prof. dr. Valentin Coşereanu, de a dezbina sărbătorile organizate la naşterea şi comemorarea morţii poetului.
Ambele instituţii sunt finanţate de către Consiliul Judeţean, iar dacă cei puşi să le conducă au ambiţii personale, să le aibă pe banii lor şi nu pe banii publici. Gellu Dorian şi cei apropiaţi lui au comemorat poetul în zilele de 5- 7 iunie, numai să nu fie un eveniment comun cu Memorialul Ipoteşti. Dorian l-a comemorat pe poet în Botoşani. Ce comemorare este aceea fără pelerinaj la Casa memorială a poetului de la Ipoteşti? Nu mi se pare normal toată această mascaradă a ambiţiilor şi orgoliilor personale, care se repetă de la an la an, în dauna imaginii judeţului.
„Mihai” a remarcat caustic: „Duminică a făcut pelerinaj la Ipoteşti un grup de tineri aparţinând formaţiunii Noua Dreapt. Dacă era în preajma alegerilor (oricare ar fi ele) nu mai încăpeai de reprezentanţii partidelor "serioase"! Dar aşa...”. Comentatorul are perfectă dreptate. La revedere!