„Stelistu” completează declaraţia preşedintelui Ciuştea, anunţând că purceii electorali sunt la mare căutare şi prin alte localităţi din judeţ. „Greşiţi, nu domnul Mircea Mihai împărţea purcei prin satele din comuna Manoleasa, mă aflam în treacăt pe acolo şi l-am văzut pe dl Boroleanu de la PD-L, care împărţea purcei pentru voturi, promiţând la oameni că v-a face şi un praznic cu 2000 de oameni din comună.” Ioan Vatamaniuc, primarul în scaun al comunei Manoleasa şi puternic „faultat” de către candidatul PNL şi PD-L, zice că nu ştie nimic de pomeni electorale cu purcei dar că, sâmbătă, pe la Liveni, ar fi avut loc un praznic mai bogat în oferte alimentare. Un alt locuitor al Livenilor, pe care l-am contactat telefonic, susţine că pomenile au fost formate din alimente de frupt, dar că preotul paroh, şi el interesat de un post de consilier pe listele PNL, ar fi dat dezlegare „la dulce”. Orice-i posibil, inclusiv să mănânci purcei de lapte în post, că va ierta popa păcatele tuturor celor care-i vor da votul. Nu-i popa mijlocitorul nostru în faţa lui Dumnezeu?!
Pentru a nu-şi dezminţi eticheta de „fugăritor de voturi pentru partid”, premierul Tăriceanu a mai comis o boacănă. El a interzis prin lege acordarea tichetelor codau lucrătorilor din învăţământ, ceea ce a stârnit vii proteste din partea cadrelor didactice. Speriat de revolta celor din învăţământ, dar şi luat în răspăr de către colegii de partid care se văd pe zi ce trece cu un segment de electorat tot mai redus, premierul iar a făcut un pas înapoi, căutând soluţii să dreagă busuiocul. La articolul „Umilinţa profesorilor”, doar „Nashu” a pătruns în profunzimea problemei, arătând că aceste tichete cadou sunt doar o iluzie financiară lipsită de perspectivă: „După mine aceste tichete cadou sunt: evaziune fiscală a patronatelor (nu se impozitează); pentru bugetari este un nonsens (din acelaşi motiv/statul îşi fură singur căciula!); umilinţă pentru dascăli (pomană şi nu drepturi, cum zic liderii de sindicat ). De aceea lupta sindicală trebuie (trebuia de mult) să fie orientată pentru creşteri salariale şi drepturi „morale" prin statut! Dar... toţi liderii noştri de sindicat au fost trădători (şi nu li s-a imputat salariile plătite de membrii de sindicat !!!!” Cârpeli salariale cu petice gen tichete este o practică a tuturor guvernelor de după 1990. De unde şi nivelul extrem de scăzut al acestor salarii. S-au lipit salariilor, mai ales în administraţia publică dar şi la alte instituţii bugetare, fel de fel de sporuri, care dacă ar fi incluse în salariul de bază ar mări cu mult nivelul acestuia. O astfel de politică amăgitoare se întoarce acum împotriva guvernanţilor, iar primele poliţe le plăteşte PNL-ul.
Un europarlamentar liberal i-a scris preşedintelui Băsescu, rugându-l să-şi respecte prerogativele constituţionale şi să lase aspectele de natură economică să le rezolve guvernul, pentru că în atribuţiunile lui intră acest set de probleme. „Scrisoare deschisă adresată preşedintelui României” a fost comentată de „Katy” cu „Fff bine spus, corect d-le parlamentar, felicitări. Sper ca d-ul Preşedinte să citească cu atenţie şi să mediteze la cele scrise şi să -şi revină la funcţia de preşedinte al ţării.” Mă îndoiesc că preşedintele va respecta vreodată Constituţia şi legile ţării. El nu are la îndemână nici o pârghie, de orice natură ar fi ea, ca să poată negocia preţul gazelor cu Rusia, prin preşedintele acesteia. El poate încheia acorduri de colaborare, guvernul urmând a fi cel chemat să semneze contractele economice, prin miniştrii de resort. Numai că, prin modul în care a pus problema, preşedintele Băsescu a mai adunat ceva simpatizaţi, mizând tocmai pe faptul că cetăţeanul de rând nu ştie ce poate şi ce nu poate face preşedintele României.
Modul populist şi politicianist în care Băsescu flutură pe sub nasul românilor unele probleme nu-i o noutate. Stă în firea sa ca atunci când lucrurile se liniştesc cât de cât, să toarne gaz pe foc, pentru că puterea lui stă în menţinerea unei atmosfere plină de scandal, liniştea dându-i dureri de cap, insomnii şi o continuă stare de agitaţie pe care nici Elena Udrea nu i-o mai poate calma. La revedere!
Ioan Rotundu
