Până când nu voi avea informaţii certe că aşa s-au consumat evenimentele în acele vremuri, n-am cum să dau crezare acestor afirmaţii. Încercările de intoxicare sunt aşa de multe, că dacă te potriveşti, minciunile devin adevăruri absolute. Am lucra cu Vâzdoagă la fostul UJCC Botoşani, îi cunosc activitatea din acele vremuri şi nu cred că acesta a fost racolat informator la Securitate. Erau la Serviciul comercial, unde a lucrat Vâzdoagă, angajaţi mult mai valoroşi pentru Securitate, care deţineau informaţii de la partenerii de contractare, de la partenerii comerciali externi (relaţii criling ţări socialiste). Îl suspectez pe comentator de rea credinţă. Cuiva i-a plăcut titlul dat de redacţie: „Super, felicitări pentru titlu!” Într-adevăr, este un titlu care se apropie mult de realităţile celor care se petrec în interiorul PSD.
Derutat de informaţiile apărute în presă, undele departe de a spune adevărul, fostul preşedinte al PSD, Constantin Conţac, pentru a clarifica unele lucruri, a acceptat să ne dea un interviu. „Sper la primele alegeri să facem curăţenie cu aceşti oameni”. Am intitulat noi interviul, extrăgând din contextul întregului o frază care ni s-a părut semnificativă. Dintre comentariile postate l-am ales pe cel semnat de „Huidu”, ce pare mult mai reprezentativ situaţiei create: „Manipulare şi dezinformare a practicat grupul de şpăgari de la PSD. Conţac va trebui să înţeleagă că încrederea nu trebuie s-o acorzi nimănui, cu atât mai mult unor lepre care şi-au făcut averi pe numele partidului. Ăştia ar trebui împuşcaţi în piaţa centrală a oraşului, dar şi mai bine se va vedea în viitor valoarea lor”
Viceprimarul PDL, Florin Ghiorghiţă, îşi poate freca mâinile bucuros. Afacerea care şi-a dorit-o, cea a ridicării maşinilor parcate anapoda sau a amendării şoferilor care au parcat fără să plătească locul, a devenit extrem de prosperă. „Peste 700 sancţiuni date pentru parcări în locuri nepermise” este rezultatul de până acum a acestor măsuri luate cu şoferii aflaţi în culpă. Numai că, panourile avertizare că parcarea este cu plată sunt puţine şi greu de observat. Nu mai spun că aparatul de taxat este şi mai neobservabil, iar când l-ai descoperit, te uiţi la el ca la un marţian, pentru că descoperirea mecanismului de folosire este destul de greoaie. Unul dintre şoferi a fost amendat pentru că, deşi plătise taxa, avea bonul de plată pus pe scaunul din maşină şi nu în parbriz, la vederea celor care l-au jumulit cu japca. Apoi, informaţiile incomplete derutează pe mulţi posesori de autoturisme.
Iată un astfel de comentariu: „De ce dezinformaţi oamenii? Eu personal am fost la primăria de la Luceafărul să cumpăr un abonament. De acolo am fost trimis la Casa cărţii. Acolo nu eliberează abonamente şi nici nu ştiu nimic de acestea. Însă am fost trimis la firma de blocare care, bineînţeles, au zis ca ei nu au nici o treabă cu parcările, ci numai cu blocarea şi ridicarea maşinilor. Cine ştie unde se eliberează? GHIORGHITA a declarat în presă şi cât costă, dar de unde le luăm? Sunt sigur că nu ştie nimeni pentru că asta e ţara în care trăim şi o merităm. Spuneţi dl Ghiorghiţă de unde se ridică abonamentele?” Nu spune, căci deruta înseamnă venituri pentru firma pe care o protejează, aşa cum o fac mai toţi cei de prin PDL, începând cu preşedintele Băsescu şi terminând cu Ghiorghiţă de la Botoşani.
Editorialul „Viclenie sau mârlănie politică?” a fost comentat, printre alţii, şi de „Alex”, care mi-a făcut şi o recomandare: „D-le ROTUNDU, cred că ar fi fost mai nimerit dacă scriaţi despre oportunitatea unei legi unice a salarizării bugetarilor, cum există în toate ţările civilizate. O lege care să prevadă un salariu maxim şi unul minim, între acestea existând un anumit coeficient, lege care să înlăture "salariile şi sporurile nesimţite". Astfel s-ar împiedica inechităţile şi şantajul pe care-l fac de exemplu profesorii (îngheţarea anului şcolar) pentru obţinerea majorării de 50% , în detrimentul altor categorii de bugetari, care nu au un sindicat la fel de puternic.” Stimabile comentator, exact această temă am abordat-o într-un editorial scris în urmă cu puţin timp. Am făcut atunci referire la fosta Legea 57/1974 privind retribuirea, lege care a avut aplicabilitate până după 1990 şi care reglementa salarizarea funcţiilor comune pe economie. O astfel de lege trebuie adoptată în momentul de faţă, pentru a se simplifica multe aspecte controversate legate de salarizare. Numai că politicienii nu vor o astfel de lege, pentru că ar fi lipsiţi de un mijloc electoral eficient. La revedere!