Madama Bărculeţ, veşnică aleasă a urbei Botoşanilor graţie PSD-ului, în calitatea sa de consilieră municipală, dar şi de profesor hârşâit la catedră, a emanat din puţul gândirii sale social-democrată o judecată extrem de valoroasă. „Bărculeţ vrea ca poliţiştii de proximitate să fie un fel de moaşe comunale”, a fost rodul gândirii sale rostit în şedinţa publică a CLM Botoşani. Din păcate, conceptul său despre formele moderne de educaţie a elevilor pare s-o fi luat înaintea gândirii sociale prezente, motiv pentru care mesajul său a fost prost înţeles. „Aleluia” are o dorinţă: „Asta vrea să vină inspector general adjunct la învăţământ. E paralele total cu sistemul, ce prostii poate să emită!” Ei, prostii, femeia are gândire progresistă, noi nu-i înţelegem bunele intenţii pentru că trăim în ignoranţă. Sper că înţelegeţi corect sensul spuselor mele cu „progresul” madamei şi „ignoranţa” noastră. „Aldea” a comentat sec: „S-a dilit rău tipa. Probabil de dorul lui Conţac.”
Ros de invidie pe măreaţa treaptă a gândirii pe care stă cocoţată madam Bărculeţ, „Prof” a comentat într-o lipsă totală de respect colegial: „Dna .prof., se spune „dublate de fapte...”, nu „dedublate de fapte...”. În altă ordine de idei, de asta se întâmplă ce se întâmplă în şcoli, pentru că există asemenea idei „democratice” chiar în rândul cadrelor didactice. Doamna vrea să fie un fel de „avocat al diavolului” şi nu se gândeşte că un elev care face atâtea absenţe, are toate şansele să comită şi fapte antisociale, din lipsă de supraveghere din partea şcolii şi prea mult timp liber. Ştie dânsa câte absenţe avea elevul care l-a bătut pe profesorul din Saveni?” Trecând în planul seriozităţii, sper că doamna Bărculeţ, citind aceste rânduri, a priceput reproşul comentatorilor, fie simpli cetăţeni sau colegii săi de catedră.
Există în Botoşani câteva tinere talentate în a cânta, care ne dau speranţa că vor deveni mari vedete. Printre ele se află şi Diana Catană, o tânără de 16 ani care a cules multe premii importante pe la concursurile din ţară şi străinătate. Recent, „Botoşăneanca Daiana Catană a urcat pe podium la Sankt Petersburg”, iar „Augustin” s-a arătat încântat de succesul său: „Felicitări, Diana! A început lumea să vorbească de tinere vedete ca tine, ceea ce e un lucru minunat ! Poate ar trebui şi noi, cei din ţară, să ne urcam vedetele pe locul de frunte pe care îl merită! Una dintre ele eşti tu, şi îţi doresc în continuare o ascensiune fără de final!” De vreme ce cu clasa politică ne-am făcut de râsul ţării, măcar tinerele talente să ne redea demnitatea ce ni se cuvine ca judeţ.
„Vom ajunge la balamuc, cu toţii!” mi-am intitulat eu unul din editoriale. „Gina” a ţinut să-şi facă cunoscută propria opinie: „D-le Rotundu, greşit luaţi apărarea pt. 100 de euro pe care o încasează profesorii. Marea lor majoritate NU o folosesc în scopul pt. care a fost acordată. Decontează banii cu diverse facturi şi chitanţe şi toate bune şi frumoase, nu-i aşa? În ceea ce priveşte orele suplimentare plătite dublu ale funcţionarilor, cunosc un exemplu concret la DJ, prin care o funcţionară care nu-şi făcea treaba toată săptămâna, venea sâmbăta şi încasa tot fondul de suplimentare ale celorlalţi colegi, evident sub protecţia sefului. Cazul nu-i singular, aşa că decât sporuri nesimţite de 160%, cum încasează unii dintre bugetarii noştri, mai bine aţi scrie despre NECESITATEA unei legi unice de salarizare a bugetarilor.”
Suntem robii unei prejudecăţi. Exemplificăm cazurile singulare în dauna situaţiei generale, căutând să hotărâm viitorul în raport de singular şi nu de existenţa dată de majoritate. Poate o fi existând şi profesori care au justificat 100 de euro cu acte false, dar eu ştiu foarte multe cadre didactice care au cumpărat cărţi, în special dicţionare ca DLRM, DOOM sau DEX, care costă milioane de lei un exemplar. I-am întâlnit în librării. Pentru câteva zeci de cazuri care fac excepţie de la regulă, nu anulăm regula. Pe la DJ o fi existând acel funcţionar, dar vina este a colegilor, care n-au protestat şi au încurajat funcţionarul şi şeful acestuia să comită abuzuri. Nu luăm atitudine când trebuie, dar cârcotim pe la spate. Să depăşi faza cârcotelilor şi să punem piciorul în prag. Multă dreptate are autorul acestui comentariu: „Pt. Gina. Dacă eşti aşa de harnică, vino tu la finanţe şi lucrează opt ore cu publicul, preia zeci de mii de declaraţii, în timpul legal de lucru şi atunci să vezi cum ajungi acasă. Este uşor să vorbeşti de pe margine.” Funcţionarii care lucrează cu publicul, indiferent de instituţie, sunt şi cei mai stresaţi. Sincer, nu mi-aş dori să fiu în locul lor nici dacă mi s-ar oferi 2000 euro pe lună. La revedere!