Lăsat de capul lui, „Celebrul spărgător minor Aron a ajuns model pentru alţi minori”, în majoritate ţigani, care fură fără vreo oprelişte din partea legii pe care cei abilitaţi nu vor s-o aplice. „Ion” este supărat crunt: „Oare chiar poliţia ne crede proşti? Cum adică monitorizarea poliţiei a dus la micşorarea numărului de spargeri ale lui Aron? În loc să-l ducă pe acest individ după gratii, la o şcoală, sub supraveghere strictă, să se zbată pentru modificarea cadrului legislativ în regim de urgenţă ca să fim apăraţi ei ne vând gogoşi.” Comentatorul are dreptate, dar şi poliţia, în modul său de acţiona, se loveşte, pe lângă restricţiile legii, şi de politica falsă a guvernelor post decembriste care, în numele protecţiei drepturilor minorităţilor şi a eliminării urii de rasă le-a creat ţiganilor condiţii să fure după cum li-i pofta.
Ţiganii ne-au făcut de râs, peste tot în lume, suntem umiliţi în Italia tot din cauza lor, în Elveţia. Un popor întreg suferă în numele unor false drepturi ale minorităţii ţigăneşti. Am acceptat o directivă a Uniunii Europene prin care ţiganii au fost numiţi „rromi”, fără a protesta că se creează o confuzie cu numele unui popor, cel român. Grecii au obţinut ca Macedonia sârbească să nu fie recunoscută ca ţară sub numele de Macedonia, pentru a nu se crea confuzii cu provincia lor Macedonia, pentru a nu alimenta anumite sentimente naţionaliste, şovine, iredentiste.
De ce-au dorit aşa mult cei din UE ca ţiganii, numiţi şi cunoscuţi sub numele de ţigani de când au apărut în lume, să fie numiţi „rromi”? Chiar ne-a furat Dumnezeu minţile să nu realizăm că s-a dorit această confuzie? Guvernele noastre, de când am intrat în UE, ling picioarele unor netrebnici care, încet dar sigur, vor să facă din România, o ţară bogată şi cândva puternică economic, una servilă nevoilor lor. Ca popor, ne-am pierdut demnitatea, şi asta din cauza politicienilor noştri trădători de neam şi ţară, a unor guvernanţi nevolnici şi corupţi, care în loc să fie aruncaţi după gratii, continuă să ne conducă.
Rămas consilier municipal dintr-o nebăgare de seamă a electoratului botoşănean, fostul primar Florin Egner nu s-a lecuit de şperţuri pe seama banului public. „Egner s-ar rostui c-un laptop, dar pe bani publici”, pentru că omul simte nevoia personală a unui astfel de calculator personal, conectat la Internet, că pentru cel de acasă plăteşte, şi nu-i obişnuit să facă astfel de cheltuieli din banii proprii. „Ion” îi dă un sfat: „Nu are decât dl Egner să -şi cumpere pe banii lui laptop şi să facă cursuri la fel. Acum, când lumea nu are bani, se fabrică şomeri pe bandă rulantă , el vine cu propuneri de cheltuit bani aiurea. Oare cine se crede dumnealui?” Nu trebuie să ne surprindă cerinţa lui Egner. Este o cerinţă pe măsura gândirii sale dintotdeauna.
Prin editorialul „El are, noi n-avem!” am punctat câteva anomalii ale bugetului propus de Guvernul Boc, la indicaţiile preşedintelui Băsescu. „Bugetar” a fost în asentimentul consideraţiilor mele: „Din păcate pentru noi toţi, aveţi mare dreptate, domnule Rotundu!” Faptul că am dreptate nu rezolvă fondul problemelor. Este nevoie de atitudine din partea fiecăruia dintre noi, de solidaritate socială să ne apărăm propriile interese. Dacă nu vom protesta public la agresiunea Guvernului Boc, care vrea să rezolve problemele crizei economice prin noi impozite şi taxe aplicate nouă şi nu prin reducerea, cu adevărat, a cheltuielilor publice, vom fi în continuare umiliţi, înjosiţi şi jumuliţi.
În plină criză economică nu trebuiau majorate cu 20% cheltuielile Camerei Deputaţilor şi nici alocate fonduri pentru o televiziune proprie a Parlamentului, ca să nu-i mai vedem pe aleşii noştri cum dorm pe banii publici, citesc presa sau discută despre ultima lor vânătoare ori aventură sexuală. Avem nouă parlamentari aleşi prin vot uninominal. Să poftească şi să nu voteze legea bugetului, dacă vor să mai aibă curajul să candideze şi a doua oară. Voi fi unul dintre cei care le voi urmări votul. Şi le mai pregătesc o surpriză!
„Patriarhul KGB, Kirill al Moscovei, atacă Patriarhia Română încă de la instalare” iar comentatorul nostru „Constantin” a remarcat: „Chiar dacă nu ar fi avut treabă cu KGB-ul, poziţia fiecărui rus din vârful instituţiilor este legată de slujirea imperiului care a fost şi încearcă să-şi refacă coada, ca orice şopârlă politică. Noi trebuie să fim consecvenţi şi să arătăm că nu au ce căuta pe teritoriile româneşti.” De acord, să nu acceptăm influenţa Bisericii Ruse asupra ortodoxiei româneşti. Dar să învăţăm de la ruşi faptul că sunt uniţi în a-şi apăra interesele naţionale, fie ele şi de rang imperial.
La noi, între instituţiile statului, cele ale bisericii şi cele civile domină dihonia. Interesele noastre naţionale nu mai sunt apărate demult. Politicienii noştri, pentru a-şi arăta puterea în faţa străinilor, calcă în picioare interesele naţionale. În Serbia, românilor din Valea Timocului li se dărâmă bisericile. Aţi auzit sau văzut vreun politician ce-al nostru protestând public, la Uniunea Europeană, că li se încalcă acelor români dreptul la credinţă? O fac europarlamentarii de origine română din Ucraina, nu ai noştri. La revedere!