O reformă administrativ-teritorială ar deschide porţi periculoase pentru unitatea teritorială a României, Kosovo fiind modelul ce vor maghiarii să-l aplice şi în România. Iar pentru că regionalizarea ar impune şi alegerea unor noi conduceri, cele două partide aflate la guvernare, PSD şi PDL, par să-şi fi împărţit sferele puterii de influenţă.
Dorind să intre într-o polemică publică, un coleg de la Monitorul a comentat: “Eu zic că regionalizarea nu începe în PSD. Sau dacă va fi pesede regionalizat, va fi mai uşor de regionalizat şi ţara, după modelul partidului? Bateţi câmpii domnu' Rotundu, după umila mea părere. Regionalizarea, dacă e să se facă, se va face indiferent de cum sunt organizate partidele, din păcate. Şi o să rămânem a cincea roată la căruţă după regionalizare, aici aveţi dreptate. Tot din păcate, nu Geoană sau Hrebe vor regionalizare, vor asta chiar oamenii din Ardeal, chiar şi cei din Dobrogea, vor să-şi gospodărească singuri banii, se întâmplă în toată Europa, ultimul exemplu e cel al Spaniei. Problema e ce vom face noi după aia. Că e pesedeul regionalizat, asta e problema lor, nu cred că trebuie să confundăm una cu alta. Părerea mea.”
Problemele regionalizării stau cu totul altfel prin Europa şi altul este rostul lor. Dealtfel, această formă de regionalizare s-a aplicat şi în România. Avem opt regiuni de dezvoltare economico-socială. Cu Spania problema stă cu totul altfel, pentru că la ei există, constituţional, o autonomie teritorială bazată pe o tradiţie istorică, cum este Ţara Bascilor. Regiunile spaniole au drept de legislaţie proprie, aliniată celei naţionale numai în ce priveşte unitatea şi securitatea statului. Bascii vor autodeterminare, vor independenţă statală, de unde şi actele de violenţă pe care le generează. Bascii vor în Spania ce nutresc maghiarii în România.
În ce priveşte o eventuală regionalizare a României, nu după forma de organizare a PSD-ului se va face această reformă administrativă. Din materialul publicat sub semnătura mea rezultă clar că PSD-ul, cunoscând viitoarea împărţire administrativă, îşi formează deja structuri organizatorice, îşi consacră liderii. Asta am pus eu în evidenţă, iar timpul îmi va da dreptate, cum mi-a dat în cele mai multe cazuri. Mult mai profund a analizat situaţia un alt comentator: „DOMNULE ROTUNDU, Sunteţi mereu pe fază! Ce părere aveţi de o reformă administrativ-teritorială care să aibă la bază JUDETUL = CIRCUMSCRIPTIE ELECTORALA PARLAMENTARA, condus de un prefect, numit de Primul Ministru, chiar şi cu reînfiinţarea judeţelor istorice, cu rezultate benefice în managementul acestora şi apropierea conducerii naţionale de cetăţean, cu eficientizarea şi celeritatea autoreglării sistemului La acest nivel-judeţean nu ar mai fi necesar un organism deliberativ - Consiliul Judeţean, care s-a dovedit a fi doar un balast consumator de resurse umane şi materiale, o perversă fetişizare a democraţiei! Se înţelege că nu sunt de acord cu regionalizarea sau federalizarea ROMANEI.”
Am mai afirmat, şi o fac din nou, nu sunt adeptul păstrării consiliului judeţean ca formă intermediară în gestionarea bugetului public între Guvern şi comune, ca unităţi administrative de bază. Este o verigă intermediară ce sporeşte birocraţia şi dă posibilitate politicului să intervină prin abuz şi corupţie. Bugetul se poate repartiza foarte bine prin Direcţia Finanţelor iar controlul utilizării lui prin Curtea de Conturi. Numai că eliminarea consiliului judeţean ca verigă intermediară nu convine politicienilor, iar noi vom continua să suportăm consecinţa moftului lor.
Preşedintele „Ţâbuleac le aminteşte parlamentarilor că nu-şi uite promisiunile făcute”. Gestul preşedintelui este un demers corect, numai că ”Anonim” nu l-a iertat: „Corect! toată admiraţia! Dar cum rămâne cu fondurile europene promise de el? Un pic de decenta nu i-ar dăuna!” Decenţă la politicieni n-o să întâlnim.
„La Flămânzi, liberalii sunt o opoziţie puternică primarului Pitorac”, iar îndrăzneala lor de a-l bloca în anumite decizii pe primar pare să fie alimentată chiar de către primul edil. Iată cum priveşte lucrurile „Gion”, care nu pare a fi străin de atmosfera care domină prin Consiliul Local orăşenesc Flămânzi: „Pitorac este în opoziţie cu el însuşi, cu colegii de partid, cu familia, cu electoratul, dar este la putre cu consilierii personali, nişte monumente ale prostiei.” Avem, aşadar, o problemă de comunicare între primar şi consilierii locali. Când primarul Constantin Pitorac va realiza că vorba dulce mult aduce şi colaborarea sa cu consilierii liberali va fi mai bună. La revedere!