„Pandele Ion” confirmă necazurile care le generează diabetul: „Diabetul este o boală ce nu aş dori-o nici duşmanului, dar aş întreba de ce nu se aduce tratament din Suedia, ţara care şi a rezolvat problema din câte am citit în revista de sănătate?” Să fim realişti. Cei din ministerul Sănătăţii nici pe departe n-au interes ca diabetul să fie tratat şi învins. Interesul lor este ca firmele producătoare de medicamente să-şi vândă producţia, să aibă piaţă de desfacere, pentru că şi comisionul lor vor fi pe măsură.
Săptămâna trecută s-a încheiat sub o zodie proastă pentru cultura botoşăneană. „Consilierii PSD şi PNL sunt groparii culturii şi educaţiei botoşănene” pentru că au refuzat orice amendament menit să aloce bani acestui sector ce poate fi considerat brandul judeţului. Iar cel care a dat tonul a fost chiar preşedintele Consiliului Judeţean Botoşani, Mihai Ţâbuleac. În omul acesta zace o ură imensă pentru tot ce înseamnă act cultural. Orice comentariu ar fi de prisos.
Preşedintele României, Traian Băsescu, a devenit brusc extrem de grijuliu cu cheltuirea banului public. Aşa că, în viziunea sa, „Trebuie să înţelegem odată pentru totdeauna ca nu putem cheltui mai mult decât producem”. Răspunsul la sfatul său i-l oferă „Cetăţean”, care îi sugerează: „Începeţi cu dumneavoastră, d-le preşedinte şi vă vom urma exemplul. Atât timp cât de la învăţământ aţi tăiat tot şi i-aţi lăsat pe chituci, cât timp la sănătate aţi decimat tot şi i-aţi lăsat fără bani ca doar toate problemele medicale vi le rezolvaţi în străinătate pe banii noştri la preţuri de 5 ori bugetul unui mare spital pe câţiva ani când tot ce mişcă în ţara asta aţi făcut să nu meargă decât prin intermediul firmelor pe care le patronaţi din umbră, românii obişnuiţi nu mai au ce cheltui. Probabil referirea este făcută la cei ca dumneavoastră. Noi, cei mărunţi vă transmitem "SĂ VĂ FIE RUŞINE".
Să fim realişti: cine împarte, parte-şi face! Oricât de sărac ar fi bugetul ţării, nu preşedintele şi nici guvernanţii nu sunt cei care vor suferi. Suferinţa este privilegiul nostru, un privilegiu de care guvernanţii nu se vor atinge nici dacă ar fi picuraţi cu lumânarea.
Încercând să ne convingă de lupta sa cu efectele crizei economice, „Guvernul va reintroduce sistemul acordurilor de reeşalonare a datoriilor pentru firme”. O falsă şi populistă măsură. În practică nu vor beneficia de această măsură firmele care au neapărată nevoie de o astfel de păsuire. Ministerul Finanţelor va stabili nişte condiţii pe care firmele aflate într-o astfel de situaţie nu vor putea să le îndeplinească pentru a beneficia de facilitate. „Om” a descifrat corect scopul acestei facilităţi: "Acest articol trebuie tradus!!! Guvernul are sub pulpana-i apărătoare nişte firme care sunt înglodate în datorii către stat şi trebuie să facă ceva. Acesta este primul pas spre ştergerea datoriilor acelor firme! De ce nu spun drept aceşti nemernici care au fost paraşutaţi în funcţii de conducere??? Le este frică de ceva? Nu spunea omul cu jumătate de cap (erau afişe pe toate ... gardurile!) că de ce le este frică nu scapă????” Printre atâtea veşti proaste pe care le întâlnim zilnic în presă şi în viaţă noi am oferit cititorilor Jurnalului şi una încurajatoare. Reportajul intitulat „Popasul Cucorăni – locul de unde gurmanzii nu pleacă flămânzi” a fost bine primit de cititori şi comentat elogios la adresa soţilor Cojocaru, patronii Popasului Cucorăni. Şi cum la noi un lucru bine făcut nu este şi bine primit atunci când este ridicat la rang de exemplu, s-a găsit un cârcotaş care să ponegrească munca celor doi. „Chirica” nu şi-a putut înfrâna invidia care-l roade prin interior şi a postat acest comentariu: „Nu-l mai lăudaţi atâta că nu-i decât un inginer de tractoare. Mare scofală să înfiinţezi o crâşmă şi să iei banii beţivanilor. La asta se pricepe oricine.”
Din Italia, „Roxana” n-a acceptat o astfel de jignire adusă soţilor Cojocfaru şi a replicat: „Între atâtea mesaje frumoase despre un local unic în Botoşani, trebuia să apară un frustrat cum e domnul Chirica?! Nu contează cine e şi ce pregătire are patronul, importantă este reuşita lui şi e de admirat nu de criticat!!!!” Nu cred că italienii cunosc semnificaţia zicalei cu moartea caprei vecinului şi nici nu le doresc să-şi imprime în mentalitatea lor un astfel de principiu de viaţă. În schimb, îmi doresc ca acest mod de a gândi să dispară din mentalitatea noastră. La revedere!