Vineri seară, după culcatul găinilor prin coteţele ţăranilor, într-o discotecă din Flămânzi, satul care a devenit oraş doar prin majorarea impozitelor şi taxelor la nivel urban, a avut loc o întâlnire strategică a social-democraţilor. Din Flămânzi, din Prăjeni, activiştii social-democraţi s-au strâns ciopor pentru a pune la cale strategia pe timpul campaniei electorale. Iar strategii care le-au trasat liniile directoare au fost preşedintele Constantin Conţac, Mircea Dănuţă candidat la deputăţie şi Gheorghe Marcu, ce-şi doreşte un mandat de senator, că de deputat şi l-a trecut în palmaresul politic.
Printre multele sfaturi transmise celor de faţă, preşedintele Conţac le-a rostit şi-o pildă. Cică în perioada medievală, adică pe la 1300 1400, exista un rege ce avea un curtean bun amic şi sfătuitor de taină. Mergând ei la vânătoare, amicul, din greşeală şi-a descărcat pocnitorul de la brâu şi i-a retezat regelui un deget. Prieten, prieten dar greşeala se pedepseşte. Iar regele l-a aruncat în închisoare.
N-a durat mult timp şi regele a fost nevoit să se apere de duşman, unul crunt şi canibal la hrană. Rămas fără sfătuitorul de taină, regele s-a aruncat orbeşte în luptă, dar a căzut prizonier la duşman. Când învingătorii pregătiseră un foc puternic, iar jarul era numai bun de fript un bou, darămite un rege, unul dintre duşmani observă că regele n-are un deget. Ori, canibalii aveau credinţa că oamenii cu invalidităţi fizice sunt protejaţii zeului lor. Au căzut cu toţii în genunchi, s-au rugat regelui să-i ierte şi l-au condus cu cinste şi mare alai la palatul său. Ajuns la palat, regele a cerut ca amicul său să fie imediat eliberat din temniţă, după care l-a invitat la masă, aşezându-l pe un loc onorabil.
Surprins de gestul regelui, amicul l-a întrebat cărui fapt datorează iertarea sa şi onorurile ce i se fac. Iar regele i-a răspuns: Dacă nu greşeai cu mânuitul pistolului şi eu nu-mi pierdeam degetul, astăzi eram amândoi morţi. Pentru că ajunşi prizonieri la canibali, aveam să fim mâncaţi amândoi. Ori, eu te-am pedepsit, dar te-am şi pus la adăpost, iar greşeala ta mi-a salvat viaţa. Te-am eliberat ca răsplată pentru serviciul ce mi l-ai făcut fără să vrei, dar care ne-a salvat viaţa amândurora.
Am stat şi m-am gândit ce sfat ar putea trage cei de faţă din această pildă, dar nu m-a dus mintea şi capul să dezleg tărăşenia. Aşa că am apelat la prof. Mircea Dănuţă, să-mi tâlcuiască el rostul pildei. Iar Dănuţă mi-a tâlcuit-o într-un anume fel, că am rămas cu gura căscată.
Cică regele este PSD-ul, iar amicul şi sfetnicul de taină îl descoperim în electoratul votant. În alegerile din 2004, electoratul., fără să realizeze ce-l aşteaptă, a votat greşit, lovind în regele său PSD-ul. Văzând că regele a fost trădat de poporul său susţinător, duşmanul, nimeni altul, decât canibalul Băsescu şi oştenii săi portocalii, adică democrat liberalii, au declarat război PSD-ului, punând DNA-ul să-i hăituiască. Dar cei de la DNA au avut o străfulgerare divină şi au realizat că ascultându-l pe canibalul Băsescu, comit un mare păcat. Aşa că au început să comită greşeli juridice pământeşti, care a permis eliberarea prizonierilor PSD.
Scăpaţi din chingile DNA şi de colţii lui Băsescu, liderii PSD vor acum să elibereze electoratul, considerat amicul şi sfătuitorul lor de taină, de canibalii portocalii, galbeni şi ce culori vor mai fi având.
Când după alegerile parlamentare din 30 noiembrie PSD-ul va câştiga alegerile, electoratul va fi aşezat la loc de cinste şi va primi din partea lor, adică a regelui, toate onorurile cuvenite şi o viaţă îmbelşugată. Mă să fie! La aşa o desluşire a pildei cum să nu rămâi cu gura căscată.