Însă despre cum se asigură servirea la masă, despre bucatele care se prepară la bucătărie, preţurile practicate am să scriu altădată, când voi fi însoţit de Lucullus, care se pricepe bine când vine vorba de bucate şi vinurile potrivite.
Restaurantul asigură o anumită intimitate şi totodată discreţie. Motiv pentru ca politicienii deprim rang să se simtă atraşi la un şpriţ, unde fac şi desfac jocuri despre care noi aflăm cu întârziere şi după ce s-au consumat. Alteori nici cu întârziere nu aflăm ce-ar trebui să ştim în calitate de votanţi şi ei de aleşi ar trebui să ne spună.
Spre exemplu, printr-o întâmplare, aş putea spune fericită, am aflat că în acest restaurant s-au adunat într-un din zile politicieni de soi. Şi portocalii la culoare, adică pedelişti, şi roşii ca trandafirul social-democraţilor.
Oamenii au stat câteva ceasuri, timp în care au mâncat, au băut cât a putut duce fiecare şi au pus la cale şefia la Inspectoratul Şcolar Judeţean Botoşani. Oamenii au intrat în restaurant cu intenţia nobilă de a-l numi în funcţia de inspector general pe prof. Daniel Botezatu.
Pe măsură ce sticlele cu frâncuşă de Cotnari s-au golit, spiritele s-au încins, iar dialogul s-a canalizat spre un alt nume. Aşa s-a rostit la acea masă numele Adei Macovei. Aşa s-a ajuns ca la ieşirea din restaurant, numele şefului IŞJ să nu mai fie Daniel Botezatu, ci Ada Macovei. Cu adevărat “in vino veritas”!
Tot la acest restaurant, dar într-o altă zi, s-a hotărât cine să fie directorul Casei Corpului Didactic (CCD) Botoşani. Multe nume au fost rostite, dar cel bătut în cuie a fost al bătăiosului profesor de istorie, dorohoianul Gică Manole. Se spune că acest profesor are nişte calităţi aparte: este perfid, mincinos de vocaţie, guraliv şi totodată laş. Cum s-ar putea spune, cam astfel de calităţi trebuie să aibă directorul CCD. Celor din PDL nu le-a trebuit să colinde mult prin judeţ pentru a găsi un astfel de om. A fost suficient să ia loc la o masă din restaurantul “Grădina cu flori”, să ciocnească un pahar şi, din nou, in vino veritas le-a fost de folos. Hai noroc, nea Gică, şi să ai parte de cât mai multe beneficii de pe urma noii funcţii! Să nu fii lacom, că lăcomia strică omenia! Şi nu mai minţi omule, că nu eşti politician, eşti profesor de istorie, şi-ţi faci profesia de râs.
Aşadar, precum Băsescu prin Bucureşti, şi pedeliştii botoşăneni au un restaurant al lor, unde fac şi desfac… sticle cu frâncuşă. După care aflăm ce şefi ne-au mai hărăzit sau ce soartă ne-au rezervat pentru viitor.
11.02.2009