Jurnalul botosanenilor Publicatiile Jurnalul Online Jurnalul Dimineata Botosanilor

   

Evenimente
Politică
Cultură
Anunţuri
Economic
Fapt divers
Editorial
Învăţământ
Sănătate
Administraţie
Social
Ştiri agenţii
Horoscop
Umor
Reportaje
Comentarii
Important
Lumea lu' Rotundu
Presa'n gura lu' Rotundu


Număr accesări
Astăzi:
19433
De la 07 Ianuarie 2003
122879500

Cum mai invaţă copiii nostri ce înseamnă patriotismul?

  • 23 January 2011, 23:00
rin anii ’70 dascalii nostri ne invatau sa fim mandri ca ne-am nascut in cea mai frumoasa si bogata tara de pe fata Pamantului. Cum ea avea un conducator, ori de cate ori ne laudam tara prin cantece, poezii sau alte forme de arta, ne proslaveam si conducatorul.
Prin anii ’80, scoala incerca sa-si convinga tineretul cat e de binecuvantat pentru ca traieste sub conducerea celui mai destoinic presedinte de partid si de stat. Si pentru ca tara pe care o conducea acesta trebuia sa fie pe masura maretiei sale, atunci cand ii inaltam lui imnuri de slava, aminteam si despre Romania ca despre un pamant sfant pentru ca si-a zamislit un asa conducator.
Dupa 1989, satui si scarbiti de atata ipocrizie si de atata cult al personalitatii, am golit de continut conceptul de patriotism, fara sa mai stim sa punem in loc ceva suficient de valoros si pertinent incat sa nu ne trezeasca repulsie. Copiilor nostri li s-a sters din manuale notiunea de “dragoste de tara”, deoarece amintea de timpurile comuniste. Asa s-au sters multe lucruri bune existente pe atunci. Si astfel, tanara generatie a inceput sa iubeasca mai mult ceea ce e strain, decat ceea ce tine de propria tara, indiferent ca e mai prost, mai nociv sau mai inadecvat specificului nostru ca popor.
Cand au aflat ca va trebui sa locuim 2 ani intr-o baza militara NATO in Belgia, fetele mele de 10 si, respectiv, 14 ani au avut reactii diferite: cea mica, aflata la varsta la care prieteniile intre fete sunt totul pe lume, a inceput sa planga la gandul ca nu isi va mai vedea zi de zi prietenele. Cea mare, in schimb, a sarit in sus de bucurie ca va avea si ea de acum incolo cu ce sa se laude in fata colegilor ei de scoala, care mai de care plimbati deja in lumea larga.
Le-am inscris la Scoala Americana Internationala din Baza, alaturi de copii de diferite nationalitati: americani, spanioli, unguri, cehi, greci, polonezi, turci si au inceput sa traiasca si sa invete impreuna. Nu le-a fost greu, dar nici usor. Au constatat ca dincolo de bunavointa si usurinta cu care toata lumea accepta pe toata lumea, fiecare se mandrea cu apartenenta la grupul lui national si isi apara si cultiva aceast sentiment. Pe orice caiet sau ghiozdan era desenat sau lipit steagul unei tari.
In pauze, grupurile se strangeau si cantau cantece nationale. Daca aveau o anumita sarbatoare traditionala, o impartaseau cu mandrie si celorlalti, arborand vestimentatii sau insemne specifice. Dincolo de a le gasi interesante, fetele mele considerau complet exagerate aceste manifestari si le priveau ca pe niste simple demonstratii “for fun”. Sigur, gandeau ele, ti se face dor de prietenii lasati acasa, de strazile, cinematografele sau parcurile din Bucuresti, de lucruri concrete adica… Dar de ce sa faca din asta o parada si sa o numeasca “dor de tara”?
Ce nevoie acuta simt copiii acestia ca sa-si popularizeze necontenit specificul national? De ce trebuie ca la fiecare subiect de discutie, ei sa vorbeasca neaparat si despre tara lor? De ce se tot lauda cu olimpicii si campionii lor sportivi sau cu artistii si cantaretii lor? Ba chiar si cu istoria lor…?! La ce le foloseste?
Pe masura ce cautau raspunsuri la aceste intrebari, in mintile si sufletele fetelor mele a inmugurit lastarul romanismului. El era acolo de la nastere, doar ca nimeni pana atunci nu reusise sa-l ajute sa iasa la lumina. A fost o surpriza si pentru ele cand, de Ziua noastra Nationala, au plans pentru prima data in viata lor urmarind parada militara si ascultand imnul national. E adevarat ca si in anii trecuti urmarisera Eurovizionul, dar aici, in Belgia, au facut din asta un mare eveniment: au invitat acasa colegi de Scoala sa priveasca impreuna si chiar sa sustina reprezentatii Romaniei.
Pentru 1 martie s-au chinuit sa confectioneze martisoare pe care le-au impartit tuturor. Pana si baietilor (fara sa mai gasesca caraghios obiceiul moldovenesc). In prima calatorie acasa, cea mai mare grija a lor a fost sa cumpere un steag tricolor. Pe care l-au purtat cu mandrie, la inapoiere in Belgia, ori de cate ori au avut ocazia. Limba romana a devenit cea mai frumoasa si mai dulce, iar romanii, destinatarii primelor cuvinte strigate de fiecare data la intrarea in tara: “Romani, va iubim”!
Departe de casa, de tara, intr-o lume mult mai dezvoltata si mai civilizata decat Romania, copiii mei au invatat ceva ce nu au stiut pana atunci: “patriotismul”; bucuria ca avem valori cu care ne putem mandri, dar si revolta impotriva acelor semeni care nu ne fac cinste; dulceata sentimentului de a avea o casa la care sa te intorci precum si confortul starii de a-ti fi bine acasa, printre ai tai; bucuria si in acelasi timp durerea de a fi la fel ca ceilalti si totusi, atat de diferiti!
Autor: Artemis
Agenţia de presă HotNews

Drepturile de autor sunt rezervate proprietarului de domeniu. Responsabilitatea pentru eventualele consecinte juridice generate de copierea, multiplicarea si difuzarea textelor si fotografiilor de pe acest site revine persoanei in cauza.


O nouă preocupare a Ministerului Sănătăţii: centura de siguranţă
Pensii confiscate în contul datoriilor
Din nou ceaţă în desemnarea directorilor de şcoli
Medicii de familie vor să fie păziţi ca şi sediile primăriilor
Cornenii i-au cerut bani lui Ponta
obişnuiţi ca la alegerile din 2008 când PSD le-a împărţit conserve şi bani
La CJ Botoşani, Ponta vrea candidaţi ieşiţi din sondaje
Antonescu şi Ponta versus Băsescu şi Boc
Ponta jubilează că Flutur nu se înţelege cu Ţâbuleac Protocolul care se va
Primarii pot salva desfiinţarea spitalelor mici
este de părere medicul Gabriel Oprişanu
Judeţul Botoşani ar putea deveni zonă defavorizată
Conducerea Modern Calor s-a „zburlit” la consilierul Romulus Eram
Dimitrie Scarlat Miclescu, susţinătorul Unirii şi amicul ţăranilor
Caricatura zilei: Bujorii din obrajii lui Boc
24 ianuarie – Ziua Unirii Principatelor Române la Catedrala Patriarhală
Mihail Kogălniceanu - Spiritus retor al Renaşterii moderne române
Ionut, centura neagră cu o proteză la picior
Avionul invizibil J-20 ar folosi tehnologie de la un aparat american F-117 Nighthawk
doborât de sarbi in 1999
Mitică Popescu, internat la Floreasca după ce şi-a fracturat o mână
Trebuie respectata hotărârea ICCJ legată de oprirea recalculării pensiilor militare
Poate ar fi fost mai bine să lăsăm lucrurile cum erau
Conducerea unei şcoli din Anglia le-a spus elevilor că a început al Treilea Război Mondial
iar Londra e bombardată
Judeţele Suceava şi Arad sunt punctele cardinale ale corupţiei
Pământul ar putea avea parte de un al doilea "soare"
Horoscop
Bancul zilei: Aluzie la soţia managerului
Berbecul de prăsilă pentru ACD
Preţul puterii
Ioan Rotundu
Jurnalul de Dimineaţă

Blogul lui Rotundu
Arhivă


Ultimele articole de pe blog